Călăuza rubrica ARC 2017: Ochi de gheață (I)

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

 (Partea întâi)

Ochi de gheață 

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață.

Sunt îmbrăcată în roz, purtând o rochie a mamei mele, făcută chiar de ea în urmă cu mulți ani când încă-și mai purta suflul în această viață. N-am îmbrăcat-o niciodată - rochia, dar am păstrat-o cu sfințenie. Atât de veselă, în roz și crem, precum și mama mea a fost odată.

Precum la rându-mi fost-am eu... odată.

Parc-am știut, oi fi simțit pesemne, că e timpul să schimb ceea ce am fost, ceea ce a fost. Să aleg diferit. Să schimb povestea.

Aici. Acum. În astă vară, la Luncani, la ARC.

Povestea am spus-o altădată, părți din ea. Acum chiar povestea mea mă izbește-n față și-mi zgâlțâie tot ceea ce credeam despre relații. Și m-amenință să se repete. Ori să se dizolve.

Nu văd bărbatul ce stă deschis în fața mea. Ochii mei de gheață sunt în propria-mi poveste.

O iubire imposibilă. Oare? Un abandon de sine. Un abandon al propriilor sisteme de gândire anterioare, al tiparelor mentale, al reacțiilor atât de familiare. Senzațiile mă copleșesc. Revin. Aceleași stări. Conștientizez într-o fracțiune de secundă că recreez senzațiile de abandon, de așteptări neîmplinite, de singurătate și dezamăgiri, de durere ascunsă și ne-exprimată-n voie. Le re-creez gândind. Și sunt atât de atașată de-aste stări! Țin cu dinții de ele, bag de seamă. M-au definit din adolescență.

Din adolescență, când întâi privit-am un băiat cu ochi superbi, albaștri. Și-apoi l-am urât, iubindu-l. Fără a-i vorbi vreodată, fără a-mi vorbi vreodată, ori a ne atinge.

„Eu nu merit dragostea. Ceea ce simt zvâcnire de îndrăgostire e-o prostie, e-un păcat. Aș fi o curvă, precum alte femei. Eu sunt urâtă, sunt un băiețoi, n-am păr frumos și curgător, nici grație și nici finețe. Ce-ar putea vedea la mine? Mai bine l-aș urî, iubindu-l. Cu ochii săi adânci albaștri și cu tenu-i arămiu, cu tot. N-am să-i vorbesc și-mi voi feri privirea de fiecare dată când îmi va ieși în cale. Dacă m-ar privi în ochi, ar ști că-l plac. Și m-ar judeca precum mă judec eu. E cel mai bine așa. Voi scrie versuri și poeme, pagini întregi de gânduri așternute pe hârtie. Voi trăi în închipuire tot ce n-am curaj să trăiesc în astă viață. Și voi aduna lacrimile în inimă și le voi îngheța acolo. Să nu le vadă nimeni. Să le am mereu în mine. În ele este imaginea lui, a mea și propria-mi poveste. Povestea mi-e dragă, țin la ea!” astea-mi spuneam atunci.

Și-am continuat să-mi spun aceleași lucruri, ani la rândul. Am acceptat și-acele alte femei care știau mai bine să aleagă bucuria de-a iubi. Mi se părea firesc să renunț la mine, să-mi transfer totul în închipuire. Să nu cer nimic. Dar să aștept. Și m-am obișnuit cu astea. M-am identificat cu starea pe care eu însămi mi-am creat-o. Câte relații duse-au fost așa, oglindind perfect povestea pe care mi-o spuneam!

Și-acum... acum ce fac? Ce aleg acum?

Spun DA și mă deschid? Sau țin cu dinții de povestea pe care eu însămi am creat-o și pe care o ador?

E în fața mea. Un om cu inima deschisă. Un bărbat. Frumos, sensibil, blând. Se vede. „MĂ VEDE! Am încurcat-o! Ce aleg?” Aleg să-l identific în poveste, să-i acord același rol? Mă ascund, jucând un rol la rându-mi? Proiectez asupra lui toată experiența dinainte? N-are ochi albaștri, nici tenul arămiu, și n-are nicio treabă cu povestea mea cea veche!

„E tânăr, e-un copil. Mi-aduce aminte de cineva... O, nu, nu-i fiul meu! Și nu-i nici el, fostul. Și nici fostul dinainte. Dar seamănă cu frate-miu. O fi cel care urmează? Se potrivește cu povestea? Dar nu e bine... nu de-aia am venit aici. Am venit să schimb ceva. Of, deja îl urăsc, precum îl plac. Sau nu... dacă-i ca tata? Ce folos? Mi-e dor de cine-am fost. Am fost??? Adică nu mai sunt? Dar cum rămâne cu povestea? Eu ce mai scriu? Ce mai trăiesc? Cum nu mai sunt? Nu știu să mă port. O să râdă. O să profite. Mă va lovi, mă va durea. Va profita de mă deschid. Sau va-nțelege total greșit. Va proiecta. Va judeca. Va pleca și el ca alții. Dar ce contează? Oricum n-are ochi albaștri. Parcă-s verzi, ca a lui tata. Hm... Dar cu tata-am stat de vorbă ieri, i-am plâns în brațe, urlându-i în gând că a murit și m-a lăsat să mă descurc singură cu toate astea, că trăiește încă-n mine și-am moștenit aceleași trăsături de caracter pe care mama le blama. Dar nu asta-am vrut? Să fiu ca el, deși-l uram, iubindu-l? Stai... am obosit. Nu mai pricep nimic. Ce caut eu aici?... Ce sunt acum?” gânduri ce îmi zboară prin minte, cu o rapiditate amețitoare.

„Nu-i o coincidență, nu-nțelegi? Nu degeaba seamănă... cu cine, nu contează. Nu degeaba îți amintești acum. Ai venit aici să schimbi ceva. Acel ceva ești tu și propria-ți poveste.” aud un glas în mine ce reduce mintea la tăcere.

Și aleg. Aleg să îl privesc. Deschis. Măștile mele cad pe rând. Îmi vine să-ntind mâna după ele, căci mi-e teamă a fi eu și amețesc. Îl las să intre în privirea mea. Gândurile-mi sunt deoparte; le simte, deși nu le-nțelege.

Simt încet-încet, o legătură fină care crește, urcă. Urcă din rădăcină, prin burtă, ajunge-n plex și-i simt căldura. Mai sus și inima-i deschisă, caldă. Căldura urcă-n gât și se înfinge ascuțit în creier, desfăcându-se apoi în mii de raze ce-mi luminează umerii și creștetul. Fiecare nivel al corpurilor noastre este conectat. E-un fel de magnetism, dar nu m-apasă. Ne unește.

Nu mai e timpul pentru luptă.

Armonia o creăm chiar noi.  Aici. Acum. ÎmpreunăPrin comunicare și prin alegeri conștiente.

 (Va urma)

   Aurora

 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol (parțial) cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor, în diferite anotimpuri.

 

Partea a doua aici.




"Calea Maestrului Interior începe prin recunoașterea Divinului în propria experiență umană. Dacă ceva e inconfortabil în viața mea, este pentru că m-am separat de Întreg și am creat de la nivelul limitat al ego-ului."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Anam Cara Anam Cara

Cuvintele sunt oglinzile fidele ce ne păstrează gândurile. Priveşti în aceste cuvinte-oglindă şi zăreşti frânturi de înţeles, apartenenţă şi refugiu. În spatele suprafeţei ...

CĂLĂU ŞI VICTIMĂ CĂLĂU ŞI VICTIMĂ

Cine a cercetat mai adânc profunzimile sufletului ştie că nu ura ci teama este opusul iubirii. Teama, ca închidere în sine, ca zid ridicat în jurul unui eu mic, limitat, neputincios, ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

În spatele Măștii În spatele Măștii
Mai sigur, dar mai singuri

Cum ajungem să purtăm măști impenetrabile în spatele cărora să ascundem nemulțumirea, frustrarea, furia, rușinea, vinovăția și tristețea, chiar și față de oamenii cărora le spunem – sau ...

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...

Maestrul Interior și sfârșitul suferinței Maestrul Interior și sfârșitul suferinței

Un tabu numit suferință. Ruptura interioară și crearea lui dumnezeu de către om. Universul nu are nevoie de dumnezeu, pentru că ESTE dumnezeu. Filtrele prin care creăm experiența realității. Durerea este ...

Gândire vs Inteligență Gândire vs Inteligență

Inteligență, conform dicționarului: Capacitatea de a înțelege ușor și bine, de a sesiza ceea ce este esențial, de a rezolva situații sau probleme noi pe baza experienței acumulate anterior; deșteptăciune. S-ar ...

Ascultarea și dizolvarea durerii Ascultarea și dizolvarea durerii

Ascultarea este o atitudine și declanșează un miracol interior, o transformare care nu este posibilă altfel. Una dintre cele mai extraordinare aplicații ale ascultării se referă la dizolvarea durerii, fie ...

Puterea Vindecătoare a Atingerii Puterea Vindecătoare a Atingerii

Când experimentăm atingerea, o atingere plină de afecțiune, de compasiune, o atingere conștientă, corpurile noastre produc hormonul iubirii – ocitocina. Acest hormon are foarte multe efecte fiziologice, ...

Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului Chemarea străbunilor, chemarea Inconștientului

Vindecarea lanțurilor transgeneraționale prin schimbarea perspectivei asupra unor amprente traumatice. De la iertare la Compasiune. Cunoaștere și vindecare prin expansiunea Conștienței. Identitățile unei ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Timpul unor noi începuturi Timpul unor noi începuturi
Luna Neagră, pisicile în flăcări și Vulcanul tăcut

Dacă alegi să schimbi ceva fundamental în viața ta, fă-o ACUM. Este un timp în care Universul susține alegerile personale și colective înnoitoare. Fiecare moment al vieții tale este un răspuns ...

Dependența de negativitate Dependența de negativitate

În unele cazuri negativismul este moștenit de la părinți, bunici, străbuni. O amprentă puternică această tendință de a vedea, mai degrabă, ceea ce nu funcționează în viața noastră decât ...