Călăuza rubrica ARC 2017: Ochi de gheață (I)

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

 (Partea întâi)

Ochi de gheață 

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață.

Sunt îmbrăcată în roz, purtând o rochie a mamei mele, făcută chiar de ea în urmă cu mulți ani când încă-și mai purta suflul în această viață. N-am îmbrăcat-o niciodată - rochia, dar am păstrat-o cu sfințenie. Atât de veselă, în roz și crem, precum și mama mea a fost odată.

Precum la rându-mi fost-am eu... odată.

Parc-am știut, oi fi simțit pesemne, că e timpul să schimb ceea ce am fost, ceea ce a fost. Să aleg diferit. Să schimb povestea.

Aici. Acum. În astă vară, la Luncani, la ARC.

Povestea am spus-o altădată, părți din ea. Acum chiar povestea mea mă izbește-n față și-mi zgâlțâie tot ceea ce credeam despre relații. Și m-amenință să se repete. Ori să se dizolve.

Nu văd bărbatul ce stă deschis în fața mea. Ochii mei de gheață sunt în propria-mi poveste.

O iubire imposibilă. Oare? Un abandon de sine. Un abandon al propriilor sisteme de gândire anterioare, al tiparelor mentale, al reacțiilor atât de familiare. Senzațiile mă copleșesc. Revin. Aceleași stări. Conștientizez într-o fracțiune de secundă că recreez senzațiile de abandon, de așteptări neîmplinite, de singurătate și dezamăgiri, de durere ascunsă și ne-exprimată-n voie. Le re-creez gândind. Și sunt atât de atașată de-aste stări! Țin cu dinții de ele, bag de seamă. M-au definit din adolescență.

Din adolescență, când întâi privit-am un băiat cu ochi superbi, albaștri. Și-apoi l-am urât, iubindu-l. Fără a-i vorbi vreodată, fără a-mi vorbi vreodată, ori a ne atinge.

„Eu nu merit dragostea. Ceea ce simt zvâcnire de îndrăgostire e-o prostie, e-un păcat. Aș fi o curvă, precum alte femei. Eu sunt urâtă, sunt un băiețoi, n-am păr frumos și curgător, nici grație și nici finețe. Ce-ar putea vedea la mine? Mai bine l-aș urî, iubindu-l. Cu ochii săi adânci albaștri și cu tenu-i arămiu, cu tot. N-am să-i vorbesc și-mi voi feri privirea de fiecare dată când îmi va ieși în cale. Dacă m-ar privi în ochi, ar ști că-l plac. Și m-ar judeca precum mă judec eu. E cel mai bine așa. Voi scrie versuri și poeme, pagini întregi de gânduri așternute pe hârtie. Voi trăi în închipuire tot ce n-am curaj să trăiesc în astă viață. Și voi aduna lacrimile în inimă și le voi îngheța acolo. Să nu le vadă nimeni. Să le am mereu în mine. În ele este imaginea lui, a mea și propria-mi poveste. Povestea mi-e dragă, țin la ea!” astea-mi spuneam atunci.

Și-am continuat să-mi spun aceleași lucruri, ani la rândul. Am acceptat și-acele alte femei care știau mai bine să aleagă bucuria de-a iubi. Mi se părea firesc să renunț la mine, să-mi transfer totul în închipuire. Să nu cer nimic. Dar să aștept. Și m-am obișnuit cu astea. M-am identificat cu starea pe care eu însămi mi-am creat-o. Câte relații duse-au fost așa, oglindind perfect povestea pe care mi-o spuneam!

Și-acum... acum ce fac? Ce aleg acum?

Spun DA și mă deschid? Sau țin cu dinții de povestea pe care eu însămi am creat-o și pe care o ador?

E în fața mea. Un om cu inima deschisă. Un bărbat. Frumos, sensibil, blând. Se vede. „MĂ VEDE! Am încurcat-o! Ce aleg?” Aleg să-l identific în poveste, să-i acord același rol? Mă ascund, jucând un rol la rându-mi? Proiectez asupra lui toată experiența dinainte? N-are ochi albaștri, nici tenul arămiu, și n-are nicio treabă cu povestea mea cea veche!

„E tânăr, e-un copil. Mi-aduce aminte de cineva... O, nu, nu-i fiul meu! Și nu-i nici el, fostul. Și nici fostul dinainte. Dar seamănă cu frate-miu. O fi cel care urmează? Se potrivește cu povestea? Dar nu e bine... nu de-aia am venit aici. Am venit să schimb ceva. Of, deja îl urăsc, precum îl plac. Sau nu... dacă-i ca tata? Ce folos? Mi-e dor de cine-am fost. Am fost??? Adică nu mai sunt? Dar cum rămâne cu povestea? Eu ce mai scriu? Ce mai trăiesc? Cum nu mai sunt? Nu știu să mă port. O să râdă. O să profite. Mă va lovi, mă va durea. Va profita de mă deschid. Sau va-nțelege total greșit. Va proiecta. Va judeca. Va pleca și el ca alții. Dar ce contează? Oricum n-are ochi albaștri. Parcă-s verzi, ca a lui tata. Hm... Dar cu tata-am stat de vorbă ieri, i-am plâns în brațe, urlându-i în gând că a murit și m-a lăsat să mă descurc singură cu toate astea, că trăiește încă-n mine și-am moștenit aceleași trăsături de caracter pe care mama le blama. Dar nu asta-am vrut? Să fiu ca el, deși-l uram, iubindu-l? Stai... am obosit. Nu mai pricep nimic. Ce caut eu aici?... Ce sunt acum?” gânduri ce îmi zboară prin minte, cu o rapiditate amețitoare.

„Nu-i o coincidență, nu-nțelegi? Nu degeaba seamănă... cu cine, nu contează. Nu degeaba îți amintești acum. Ai venit aici să schimbi ceva. Acel ceva ești tu și propria-ți poveste.” aud un glas în mine ce reduce mintea la tăcere.

Și aleg. Aleg să îl privesc. Deschis. Măștile mele cad pe rând. Îmi vine să-ntind mâna după ele, căci mi-e teamă a fi eu și amețesc. Îl las să intre în privirea mea. Gândurile-mi sunt deoparte; le simte, deși nu le-nțelege.

Simt încet-încet, o legătură fină care crește, urcă. Urcă din rădăcină, prin burtă, ajunge-n plex și-i simt căldura. Mai sus și inima-i deschisă, caldă. Căldura urcă-n gât și se înfinge ascuțit în creier, desfăcându-se apoi în mii de raze ce-mi luminează umerii și creștetul. Fiecare nivel al corpurilor noastre este conectat. E-un fel de magnetism, dar nu m-apasă. Ne unește.

Nu mai e timpul pentru luptă.

Armonia o creăm chiar noi.  Aici. Acum. ÎmpreunăPrin comunicare și prin alegeri conștiente.

 (Va urma)

   Aurora

 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol (parțial) cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor, în diferite anotimpuri.

 

Partea a doua aici.




"Atenția este o formă sacră de energie care curge din Ființă pentru a crea Realitate și Experiență. Unde este Atenția, acolo este Prezența, acolo este Creația. Ce ai creat astăzi cu Atenția ta?"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Puterea transformatoare a energiei sexuale Puterea transformatoare a energiei sexuale

La intalnirile guvernate de energia Lunii Noi, cand toate potentialurile noastre ne sunt disponibile, cea mai mare bucurie a mea este sa vad si sa simt cum femeile prezente se reintorc la corpul lor alegand sa-l ...

Nebunia de a gândi liber Nebunia de a gândi liber

Una dintre cele mai terifiante proceduri prin care sistemele totalitare și-au înlăturat adversarii de orice fel a fost declararea lor ca fiind nebuni. Ați putea crede că aceste lucruri sunt de mult timp ...

Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII Instrumentele transformării interioare: ALCHIMIA DURERII

Experiența umană doare. A fi identificați cu o parte din noi înșine este echivalent cu a nu percepe Întregul care suntem. De-aici provine durerea, de orice fel, la fel ca și frica, însingurarea, ...

Sursa Realității - prima parte Sursa Realității - prima parte
O privire proaspătă

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi ...

2015 - Conștiență și Compasiune 2015 - Conștiență și Compasiune

Capcana negării dimensiunii liniare a realității. Experiența (umană) nu este o iluzie. A fi conștient înseamnă a percepe/a simți. Frica de durere și confuzia între Compasiune și milă. Vindecarea ...

Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii

”Deși terapeuții se consideră adesea experți în cunoașterea oamenilor, adevărul este că nu există experiți în domeniul experienței umane. Asta deoarece natura experienței umane e nemărginită ...

Rănile noastre – repere vechi Rănile noastre – repere vechi

Ne-ndrăgostim, spunem că iubim... Sperăm, visăm, facem proiecții, planuri. Și, dintr-o dată, totul se năruie. Măștile cad și vedem în culise. Vedem în culisele sufletului nostru, când ...

Adu-ți aminte că POȚI! Adu-ți aminte că POȚI!

Există o distanță între ceea ce ești în stare să faci și ceea ce, de fapt, alegi să faci. Și atâta vreme cât va exista această distanță, între ceea ce ești capabil/ă să ...

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...