Călăuza rubrica ARC 2017: Ochi de gheață (I)

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

 (Partea întâi)

Ochi de gheață 

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață.

Sunt îmbrăcată în roz, purtând o rochie a mamei mele, făcută chiar de ea în urmă cu mulți ani când încă-și mai purta suflul în această viață. N-am îmbrăcat-o niciodată - rochia, dar am păstrat-o cu sfințenie. Atât de veselă, în roz și crem, precum și mama mea a fost odată.

Precum la rându-mi fost-am eu... odată.

Parc-am știut, oi fi simțit pesemne, că e timpul să schimb ceea ce am fost, ceea ce a fost. Să aleg diferit. Să schimb povestea.

Aici. Acum. În astă vară, la Luncani, la ARC.

Povestea am spus-o altădată, părți din ea. Acum chiar povestea mea mă izbește-n față și-mi zgâlțâie tot ceea ce credeam despre relații. Și m-amenință să se repete. Ori să se dizolve.

Nu văd bărbatul ce stă deschis în fața mea. Ochii mei de gheață sunt în propria-mi poveste.

O iubire imposibilă. Oare? Un abandon de sine. Un abandon al propriilor sisteme de gândire anterioare, al tiparelor mentale, al reacțiilor atât de familiare. Senzațiile mă copleșesc. Revin. Aceleași stări. Conștientizez într-o fracțiune de secundă că recreez senzațiile de abandon, de așteptări neîmplinite, de singurătate și dezamăgiri, de durere ascunsă și ne-exprimată-n voie. Le re-creez gândind. Și sunt atât de atașată de-aste stări! Țin cu dinții de ele, bag de seamă. M-au definit din adolescență.

Din adolescență, când întâi privit-am un băiat cu ochi superbi, albaștri. Și-apoi l-am urât, iubindu-l. Fără a-i vorbi vreodată, fără a-mi vorbi vreodată, ori a ne atinge.

„Eu nu merit dragostea. Ceea ce simt zvâcnire de îndrăgostire e-o prostie, e-un păcat. Aș fi o curvă, precum alte femei. Eu sunt urâtă, sunt un băiețoi, n-am păr frumos și curgător, nici grație și nici finețe. Ce-ar putea vedea la mine? Mai bine l-aș urî, iubindu-l. Cu ochii săi adânci albaștri și cu tenu-i arămiu, cu tot. N-am să-i vorbesc și-mi voi feri privirea de fiecare dată când îmi va ieși în cale. Dacă m-ar privi în ochi, ar ști că-l plac. Și m-ar judeca precum mă judec eu. E cel mai bine așa. Voi scrie versuri și poeme, pagini întregi de gânduri așternute pe hârtie. Voi trăi în închipuire tot ce n-am curaj să trăiesc în astă viață. Și voi aduna lacrimile în inimă și le voi îngheța acolo. Să nu le vadă nimeni. Să le am mereu în mine. În ele este imaginea lui, a mea și propria-mi poveste. Povestea mi-e dragă, țin la ea!” astea-mi spuneam atunci.

Și-am continuat să-mi spun aceleași lucruri, ani la rândul. Am acceptat și-acele alte femei care știau mai bine să aleagă bucuria de-a iubi. Mi se părea firesc să renunț la mine, să-mi transfer totul în închipuire. Să nu cer nimic. Dar să aștept. Și m-am obișnuit cu astea. M-am identificat cu starea pe care eu însămi mi-am creat-o. Câte relații duse-au fost așa, oglindind perfect povestea pe care mi-o spuneam!

Și-acum... acum ce fac? Ce aleg acum?

Spun DA și mă deschid? Sau țin cu dinții de povestea pe care eu însămi am creat-o și pe care o ador?

E în fața mea. Un om cu inima deschisă. Un bărbat. Frumos, sensibil, blând. Se vede. „MĂ VEDE! Am încurcat-o! Ce aleg?” Aleg să-l identific în poveste, să-i acord același rol? Mă ascund, jucând un rol la rându-mi? Proiectez asupra lui toată experiența dinainte? N-are ochi albaștri, nici tenul arămiu, și n-are nicio treabă cu povestea mea cea veche!

„E tânăr, e-un copil. Mi-aduce aminte de cineva... O, nu, nu-i fiul meu! Și nu-i nici el, fostul. Și nici fostul dinainte. Dar seamănă cu frate-miu. O fi cel care urmează? Se potrivește cu povestea? Dar nu e bine... nu de-aia am venit aici. Am venit să schimb ceva. Of, deja îl urăsc, precum îl plac. Sau nu... dacă-i ca tata? Ce folos? Mi-e dor de cine-am fost. Am fost??? Adică nu mai sunt? Dar cum rămâne cu povestea? Eu ce mai scriu? Ce mai trăiesc? Cum nu mai sunt? Nu știu să mă port. O să râdă. O să profite. Mă va lovi, mă va durea. Va profita de mă deschid. Sau va-nțelege total greșit. Va proiecta. Va judeca. Va pleca și el ca alții. Dar ce contează? Oricum n-are ochi albaștri. Parcă-s verzi, ca a lui tata. Hm... Dar cu tata-am stat de vorbă ieri, i-am plâns în brațe, urlându-i în gând că a murit și m-a lăsat să mă descurc singură cu toate astea, că trăiește încă-n mine și-am moștenit aceleași trăsături de caracter pe care mama le blama. Dar nu asta-am vrut? Să fiu ca el, deși-l uram, iubindu-l? Stai... am obosit. Nu mai pricep nimic. Ce caut eu aici?... Ce sunt acum?” gânduri ce îmi zboară prin minte, cu o rapiditate amețitoare.

„Nu-i o coincidență, nu-nțelegi? Nu degeaba seamănă... cu cine, nu contează. Nu degeaba îți amintești acum. Ai venit aici să schimbi ceva. Acel ceva ești tu și propria-ți poveste.” aud un glas în mine ce reduce mintea la tăcere.

Și aleg. Aleg să îl privesc. Deschis. Măștile mele cad pe rând. Îmi vine să-ntind mâna după ele, căci mi-e teamă a fi eu și amețesc. Îl las să intre în privirea mea. Gândurile-mi sunt deoparte; le simte, deși nu le-nțelege.

Simt încet-încet, o legătură fină care crește, urcă. Urcă din rădăcină, prin burtă, ajunge-n plex și-i simt căldura. Mai sus și inima-i deschisă, caldă. Căldura urcă-n gât și se înfinge ascuțit în creier, desfăcându-se apoi în mii de raze ce-mi luminează umerii și creștetul. Fiecare nivel al corpurilor noastre este conectat. E-un fel de magnetism, dar nu m-apasă. Ne unește.

Nu mai e timpul pentru luptă.

Armonia o creăm chiar noi.  Aici. Acum. ÎmpreunăPrin comunicare și prin alegeri conștiente.

 (Va urma)

   Aurora

 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol (parțial) cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor, în diferite anotimpuri.

 

Partea a doua aici.




"Ne trăim viața în mii de roluri și aspecte aparent contradictorii. Maestrul le recunoaște și le cuprinde în sine. Ele se liniștesc precum copiii în brațele mamei. Un nou mod de a crea devine posibil."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Workshopuri relevante

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Articole pe aceeași temă

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

Arta Ascultării Atente Arta Ascultării Atente
Liniște. Pace. SHANTI

Un program de transformare interioară creat și condus de AmmaRa. 30 de zile de practică în Arta Ascultării Atente, care conduc către deschiderea spațiului lăuntric al liniștii din care se naște o ...

30 de zile de Vindecare și Transformare 30 de zile de Vindecare și Transformare

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate... Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ...

Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității Maestrul Interior sau percepția integrală a Realității

”Ființă” vine de la a fi, a exista. Astfel, Ființa este tot ceea ce există. Infinite sunt gradele de Conștiență, sau de percepție, ale Ființei. Percepția liniară, limitată a unei ființe ...

Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei Instrumentele transformării interioare: Criteriul Bucuriei

Transformarea interioară a conștiinței umanității capătă viteza și forța unei cascade care curge dinlăuntru înspre înafară. Căile de a funcționa în această lume se schimbă. Există ...

Dorințele Ego-ului sau nevoia autentică a Sufletului? Dorințele Ego-ului sau nevoia autentică a Sufletului?
Super Luna Plină

Am avut parte de o Super Lună Plină aseară și încă suntem, pentru următoarele câteva zile, îmbăiați în energia ei! Astrologii au numit-o „Super Lună” pentru că este ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...

ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II) ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...