Călăuza rubrica Sub imperiul dependențelor

Setea de Întregire și Eliberarea

Publicat la 27.07.2017 Comentarii

 George Constantin Luca

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în interiorul corpului meu și încep să percep. Senzații și tensiuni se sparg în interior în șiraguri. Se disipează, apoi se nasc din nou. Deasupra lor tronează Neliniștea. Ceva ce mă face să mă foiesc. Să îmi deturnez atenția din interior pe scenarii. Cine a provocat-o. Ce situație. Gânduri despre cum să fac să nu mai simt această neliniște. De a lua ceva să treacă. Știu acum însă, că nu aș face decât să mă mint. Fugind de ea, nu aș face decât să o amplific. Intru în mijlocul ei. Mă las să o simt cu totul. Ușor, ușor golul din piept și senzația atât de familiară de neliniște se atenuează. Și apare conștientizarea că de asta eu am creat-o. Că este doar o poartă. O poartă către ceva ce am căutat dintotdeauna. O conexiune profundă cu Mine. Neliniștea se naște din fricile și angoasele existențiale, create de un mine imatur și care nu a acceptat această realitate ca fiindu-i casă. Cumva această neliniște acoperă un gol. Un mare gol. În care dacă am curajul să intru, cum am avut de atâtea ori, îmi voi găsi Liniștea.

Încă mai simt neliniștea provocată de acel gol. Deși a trecut mai mult de un an de când sunt „curat”, odată cu apariția acestei neliniști apare automat și dorința de a o suprima. Chiar dacă am avut atâtea experiențe în care m-am lăsat de atâtea ori sa mă dizolv în acel loc. L-am simțit întotdeauna chiar dacă am încercat sa îl acopăr ani la rând cu diverse substanțe și activități. O căutare în exterior a unor soluții ce nu făceau decât să mărească senzația de foame interioară. Întotdeauna am avut senzația că e ceva mai mult. Că viața așa cum e, este doar o suprafață de contact cu ceva mai însemnat. A altera și depăși modul „normal” de funcționare mi s-a părut soluția cea mai la îndemână în a sonda ce e dedesubt. Însa în primul rând pentru a face o viață, pe care o clasificam ca fiind primejdioasă și plină de falsitate, suportabilă.

Am folosit ca instrumente și anestezice ceea ce societatea numește convențional droguri. De la clasica „iarbă” până la MDMA și cocaină. Tot ce puteam găsi, cu excepția heroinei, inclusiv alcoolul, pe care îl foloseam ca amplificator. Combinații uneori primejdioase care îmi anihilau senzația de foame lăuntrică și frica sau nevoia de control. Care mă scoteau din „normalul” banal și anost. Din convenționalul cu iz de fals din jurul meu. Mi se părea atunci ca mă „eliberez”, că ceilalți sunt doar măști sau roboți în mecanismul uriaș al unei societăți alienate. Am trăit ani de zile în care mă culcam când alții se trezeau și mă trezeam când alții se culcau. Mă trezeam este mult spus. Pentru că alungam repede starea de trezie, care apărea împreuna cu starea de neliniște, cu noi fumuri, care mă cufundau rapid intr-o stare de acum normală de funcționare, între două lumi. Cea anostă și gri, și cealaltă în care realitatea prindea veleități magice, unde lucrurile se întâmplau și aveau un sens profund, în care totul era legat împreuna și unde oamenii erau liberi și deschiși. În care emoții, care îmi conduceau viața în starea de trezie, se așezau cuminți la picioarele mele, dându-mi libertatea de a fi ceea ce credeam eu că sunt. In care tensiunea mentală de a controla tot în jur se disipa într-un laissez faire cu tendințe uneori inconștiente.

Cumva totul se inversa, lumea devenea caldă, oamenii neprimejdioși. Puteam sa mă relaxez, conectându-mă cu o parte din mine, din perspectiva căreia a mă enerva sau pulsiunea de a provoca rău altcuiva părea complet străină. Că lumea nu e primejdioasă, că totul va fi bine. Că viața merită trăită. Am trăit în dublu exemplar ani de zile la rând, încercând să ascund partea nevricoasă și impulsivă a mea sub kilograme de iarbă și substanțe chimice. În care izbucnirile deveneau din ce în ce mai dese și mai puternice. Și mult mai provocatoare pentru cei din jur. Clivajul era din ce în ce mai mare. Dedublarea avea cote primejdioase. Consumul devenea din ce în ce mai intens. Mai excesiv. Inclusiv cei apropiați mie se asigurau că aveam suficient. Discutau și interacționau cu mine doar după ce îmi fumam jointul. Totul se inversase. Normalul era când eram sub influenta substanțelor, starea de trezie asociind-o de ce le mai multe ori cu crize de furie foarte puternice sau depresii și stări „negre” de dispoziție. Simțeam că viața mea se apropia vertiginos de scadență, de punctul maxim al crizei, al imploziei. Simțeam intuitiv că e ceva mai mult, dar ca mijloacele către acel ceva, folosite de mine, nu sunt cele potrivite. Așa m-am îndreptat către psihologia clasică și de acolo am fost îndrumat către psihologia transpersonală.

În acest context am luat contact cu Călătoria Inimii și cu Respirația Holotropică.  Cartea „Setea de întregire” a venit în momentul în care experimentasem deja câteva călătorii și tehnici de explorare a Sinelui. A venit exact la momentul potrivit, când eram în plin proces de învinovățire și cu o stimă de sine foarte joasă, deși în aparență păream normal. Aveam o afacere care mergea foarte bine, o soție, doi copii. Din exterior nu aveam nici un simptom. Păream un tip sigur pe el, care îmi controlam atitudinea și postura în mare parte și așa reușeam să îmi gestionez viața aparent normal, bineînțeles și cu ajutorul unor cantități impresionante de substanțe consumate zilnic, într-o rutină bine structurată. În interior însă mă vedeam ca un dependent fără voință. Nu aveam niciun respect față de mine. Mă consideram un om de joasa speță, stigmatizat de o societate pe care o disprețuiam, înfricoșat de mine însumi și de pulsiunile mele violente, anesteziate și suprimate atâta timp de dependențele mele.  

De aceea modul în care vede Christina Grof dependența, la baza alienării față de sine, și ca mijloc principal de șuntare si scurtcircuitare a modului de funcționare a omului modern, a reașezat modul în care mă priveam pe mine. Am reușit să am compasiune și înțelegere față de mine. Mi-am validat simțirea privind artificialitatea modului în care societatea ne învață să funcționăm. Mi-am simțit durerea provocata de modul în care priveam viața, din spatele unor măști meschine, micșorându-mă pentru a intra în normal și chinuindu-mă să încap în rolul asumat și astfel acoperindu-mi adevăratul potențial. Asta doare, de aceea aveam nevoie de anestezie. În urma lecturii acestei cărți m-am regăsit în descrierile ei despre noaptea neagra a dependenței și mai ales despre motivele care te împing în mod constant către a lua din ce în ce mai mult. Am recunoscut cu precizie și până la identificare totală mecanisme de gândire și de supraviețuire, și citindu-le descrise cu atâta acuratețe de Christina Grof, am putut să le recunosc și la mine fără să mai fug de ele sau să le ignor. M-am simțit înțeles și nu m-am mai simțit singur, citind experiența ei. Mi-a deschis poarta către a privi existența cu mai multă încredere fără să mă mai protejez, fără să mă mai alienez. Fără sa mă mai rușinez. Mi-am privit cu compasiune ani și ani de consum, în care am coborât în groapa adâncă și neagră a singurătății dependentului.

„Dacă nu ți-ai văzut propriul Sine, dacă nu ai străpuns nodurile inimii tale și nu ai spălat murdăria minții, ce contează că ești ființă umană?”
Kabir citat din Christina Grof – Setea de Intregire

Am înțeles și de ce a trebuit să trec prin aceste experiențe. Chiar și aflat pe o cale spirituală și în care sunt profund conectat cu Viața, uneori ceea ce întâlnesc nu este plăcut sau comod întotdeauna. A-mi accepta Viața așa cum este, și cu ce prefer și cu ce pare uneori dificil, este o dovadă de maturitate. O maturitate dobândită și de experiențele nu tocmai plăcute date de dependențe. Și uneori, când identificarea era puternică și când căderea părea inevitabilă, îmi aduceam aminte de această carte. Uneori pentru a mă justifica, dar de cele mai multe ori îmi aducea aminte ce mă mâna. Când e de ajuns.

Fără aceasta carte, poate aș fi rătăcit încă prin dedesubturile amețitoare ale dependențelor. Poate că nu. Clar este că m-a ajutat foarte mult. Chiar providențial pentru perioada în care eram atunci când am citit-o. Chiar dacă nu a dus la o încetare bruscă a consumului, a produs întorsătura crucială în a renunța la traseul acela autodistructiv. Dar mai important decât faptul că m-am lăsat, este ca mi-a(m) oferit și calea spre ceea ce căutam de fapt. Mi-a(m) deschis ochii, am realizat că toate experiențele mele, inclusiv dependențele mele, incapacitatea mea de a-mi gestiona emoțiile, sensibilitatea mea la o lume uneori crudă m-a dus la ceea ce căutam cel mai mult. Regăsirea de Sine. Am realizat că există o cale, aceasta a dependenței, aleasă chiar de Mine, urmată, uneori cu încăpățânare, pas cu pas, fără a rata nicio curbă sau meandrele de pe cale, doar pentru a mă reîntâlni din nou cu mine. Că acea sete, care m-a dus de atâtea ori pe acel traseu autodistructiv, este un impuls la fel de puternic către Prezență si Conștiență în viața mea. Că apare de fiecare dată când alienarea se instalează. Că îmi arată, cu aceeași precizie, ca o sete fiziologică de apă, când sunt departe de Mine. Și atunci mă întorc, din ce în ce mai liniștit, la izvorul Ființei mele, să îmi potolesc setea.

Calea de ieșire din acest chin este să recunoaștem că, în ultimă instanță, nu deținem nimic. Tot ce se asociază cu identitatea noastră definită de sinele mic este temporar. Singurul element permanent din viața noastră este Sinele profund.”
Christina Grof – Setea de Intregire

Încercările mele au fost multiple de a renunța la dependențe. Nu am reușit din prima. Și nici din a doua. Fiecare cădere era mai dureroasă și în plus aveam acum în minte, pentru comparație, experiențele de conexiune reală și efectele lor. A pendula între vechile instrumente și noile instrumente de conexiune a reprezentat o altă realitate a dependenței mele. Până la lecția de a nu avea nevoie de niciunul dintre ele. A mă redescoperi pe mine și a-mi schimba concepția despre mine și identitatea mea a fost marele câștig în acest demers. De fapt recuperarea din brațele dependenței a fost reprezentată de redescoperirea și recuperarea întregii mele ființe.

Vindecarea dependențelor  m-a dus până la urmă la trăirea zi de zi a vieții. Trăind și apreciind cu adevărat cotidianul, plăcerile simple, compania celorlalți și acceptând ceea ce este ca fiind Viața în sine, mi-a adus sentimentul apartenenței aici, în mediul meu și m-a făcut să mă simt confortabil în pielea mea. Știu că viața nu e doar roz, însă asta e ok acum. Nu mă mai deranjează lucrul acesta și atunci dorința de a o îmbunătăți , de a o schimba, de a mă supăra, de a mă simți pedepsit de ea, care m-a urmărit atât în anii de dependență, dispare de la sine prin simpla acceptare, că așa cum e... e foarte bine. Viața mea de zi cu zi, moment cu moment, atenția și prezența pe care le investesc în ea, dă măsura calității vieții mele și mai ales capacitatea de a mă bucura de ea.

Din acest punct de vedere cartea Christinei Grof mapează excelent și ieșirea din zona de dependență. Identificarea capcanelor spirituale, descrierea norului roz, planul de recuperare, zonele identificate de ea pentru a trece peste atașamente, nu doar peste dependențe, sunt inestimabile ca valoare experiențială. Este într-adevăr un om care a trecut prin dependență, care vorbește din inimă și din propria sa experiență despre toate încercările și reușitele ei. Pentru mine rămâne o carte foarte importantă, o carte ghid, pe care o pot reciti oricând și găsesc informațiile utile sau îmi recunosc revelațiile și conștientizările in ea. Acum, recitind modul în care oferă un plan de refacere, care include refacerea corpului fizic, emoțional și cel spiritual, am găsit noi valențe și valori ale acestei cărți și realizez că deși am citit-o din perspectiva dependentului, cartea în sine este foarte valoroasă pentru orice explorator și căutător al Adevărului. Și care dorește sa trăiască experiențial Adevărul.

„Mă cauți? Sunt lângă tine,
Umărul meu e lipit de tine,
Când mă vei caută cu-adevărat, mă vei vedea pe dată

Mă vei găsi în cea mai minusculă casă a timpului.
Kabir întreabă: Învățăcelule, ce este Dumnezeu ?
El este respirația dinăuntrul respirației”     
Kabir citat din Christina Grof – Setea de Intregire

Fie ca această carte să te călăuzească prin noaptea neagră a singurătății, și pe tine Căutătorule, și să îți ofere răspunsurile și direcțiile de care ai nevoie, pentru a te regăsi pe Tine.

M-am rostit,
Constantin

* foto credit: Lee Jeffries




"Maestrul Interior se naște întotdeauna în timpul experienței umane încarnate. Nu există Maeștri care să nu fi trecut prin Umanitate. În Corp, ei pot fi recunoscuți mai ales după zâmbet. În afara Corpului, de asemeni."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Dansul Inimii

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să aduci ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Experiența Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...

Articole pe aceeași temă

Un Nou Vis. O Lume Nouă. Un Nou Vis. O Lume Nouă.
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Visătorul are un vis: o revoluție individuală, o lume fără religie, fără politică. Un Nou Vis care înlătură orice formă de instituționalizare, orice formă de divizare, spre neutralizarea oricărei ...

Despre identitate și Înviere Despre identitate și Înviere

Orice identitate este o poveste pe care am construit-o despre noi înșine. Cine sunt eu? Este o întrebare care se naște atunci când începem să intuim că povestea despre noi înșine ...

Luppia Magna Luppia Magna
O Călătorie Inițiatică pe Godeanu

9 bărbați și o cățelușă gravidă. 100 de kilometri cât o 1000 de ani. Revelațiile Poienii lui OM. A mărșălui conștient prin propria existență. A face din a fi. Cercul magic împrejurul Sarmizegetusei. ...

Învierea lui Om Învierea lui Om

Ce s-ar alege de viața lui Om dacă ar privi într-o bună zi în propria sa inimă, așa cum a spus Jeshua, și ar constata că acolo se naște identitatea sa cu Dumnezeu? Ce ar deveni Om și labirintul ...

Catedrala Mântuirii Umanității Catedrala Mântuirii Umanității

Când Christos vorbea despre Biserică se referea la oameni. Oameni vii, care respirau, simțeau, trăiau. Aceasta era Biserica sa. Umanitatea. Spunea că într-o bună zise va întoarce pentru a ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...

Creația stărilor interioare Creația stărilor interioare

Ceea ce trăim în interiorul nostru pare să depindă de evenimente exterioare. Și este, câtă vreme nu suntem conștienți. Vine un moment în procesul transcendent al identității noastre când ...

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...

Cine crezi că ești? Cine crezi că ești?
Depinde de cât de profund poți percepe realitatea

Măiestria este aceea de a trăi la anvergura și profunzimea propriei revelații despre realitate. Au existat dintotdeauna mijloace de tot felul pentru a extinde percepția asupra realității, de a ieși din ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...

is cover?
is last?
signed in?: