Călăuza rubrica ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 29.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

(Partea a doua)

Zâmbind cu ochii

 „Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea-i generoasă, caldă, blândă, curioasă. Am de ales: privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să se vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață...”

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un drum nou, într-un nou dans. Să visez un Vis nou.

Urmând programul Practica Puterii Feminine pe parcursul anului 2016 am conștientizat și am integrat în mine latura feminității pe care o judecam și o țineam ascunsă sub o platoșă de oțel. Acolo am învățat sub îndrumarea AmmaRa să depășesc modelul mamei mele, integrându-l și alegând altfel. Să separ credințe care nu sunt ale mele și să devin femeia ce-am ales să fiu în astă viață.

Sunt la Arta Respirației Conștiente cu Agnis de această dată. La Luncani.

Într-un tărâm de basm, cu dealuri și văi, coline dragi și adieri de vânt sub cerul înstelat.

Cu murmur de izvoare și apusuri de soare în care te pierzi când le privești, așa precum te pierzi în privirea unui om, de vrei. De alegi să o faci.

 

Un grup de oameni minunați, din Muntenia, din Transilvania, din Banat și din Moldova, precum și români plecați să locuiască pe alte meleaguri din bătrâna Europă. Femei și bărbați.

Un grup „echilibrat, sensibil și curajos” cum spune Denise, călăuza noastră. 

Ne-am privit deseori în ochi în aste zile, pe rând.

Acum mă las îmbăiată în privirea omului din fața mea și spăl la rându-mi cu privirea, aspecte, roluri, jocuri. Topesc lacrimi înghețate-n mine cu căldura dintre noi. E-așa de bine! De ce oare n-am făcut-o mai demult?...

Zâmbete largi, de bucurie se deschid pe fața mea și pe a sa. Gura ce eliberează cuvinte, cuvinte care dor sau care oblojesc, ori construiesc, gura ce permite hrana, ce ne-ajută-a respira când nasul e-nfundat, gura ce soarbe apa ce ne-alină setea, gura ce sărută cu a sale buze – ea crește zâmbetul născut în inimă.

Iar ochii sunt oglinda sufletului. Când zâmbim din inimă, ochii noştri devin înguşti şi aproape se închid. Oare asta se întâmplă pentru că, atunci când ne bucurăm, ne coborâm privirea în adâncul sufletului nostru?... Pentru că percepem bucuria cu sufletul, nu cu privirea? Cu fața putem exprima bucuria, născând încrețituri în jurul ochilor sau cute ce rămân în piele, precum linia fină ce-o pot zări pe chipul omului din fața mea, unindu-i colțurile buzelor cu nările ce freamătă în ritmul respirației.

Acest exercițiu în cadrul programului ARC nu se încheie însă aici.

Avem de experimentat și închiderea (conștientă). Dureroasă.

Exercițiul presupune, pe lângă experiența durerii în fața închiderii celuilalt, și experiența respectului. Respectul acordat alegerii celuilalt. Este vorba despre acceptarea deciziei celuilalt de a se închide, fără a încerca să schimbi ceva. Și fără a avea la rândul tău tendința de a te închide. Este despre a rămâne transparent. Este despre a-ți păstra integritatea, chiar atunci când doare. Și este despre detașare. Despre detașare de propria-ți durere. Despre detașare de propriile-ți proiecții. Și despre păstrarea stării de Prezență. Iar toate acestea se învață, se educă prin practică.

Când simt că omul din fața mea începe să ridice ziduri, să se separe, să se rupă de a noastră legătură magică, începe să mă doară capul. Tendința mea este să strig. „Nu, te rog, nu face asta! O să doară.”

Chipul lui se schimbă. Maxilarele se-ncoardă, sprâncenele-i coboară și-i întunecă privirea ce-nainte strălucea. Buzele se strâng a ură. Părul ciufulit ce-i dădea un aer tineresc, îl face amenințător acum. Mă doare închiderea omului din fața mea.

Când trebuie la rândul meu să mă închid, constatat că îmi este foarte dificil să o fac. Având în fața mea un om cu care am creat o legătură și am experimentat starea magică a deschiderii, m-am atașat chiar de acea stare. Și mi-e greu să renunț la ea. Să aleg conștient să mă închid. Apelez la proiecții, la identificări mentale pentru a reuși. Adică folosesc exact mecanismul care mă împiedica la început să mă deschid. 

Întâi mă-ncrunt și-mi încleștez gura. Las furia și nemulțumirea să răzbată pe chipul meu și în privire. Disprețul. Alimentez cu atenția aceste senzații și-mi dau seama cu groază că aș putea chiar să-l lovesc pe cel din fața mea, sub influența urii ce s-a adunat de ani. Îi văd uimirea pe chip și strădaniile de-a rămâne deschis în fața mea.

Aleg apoi să maschez senzațiile. Creez o mască pe care știu a o purta atât de bine... Reușesc chiar să zâmbesc și să port una dintre cele mai eficiente măști ale mele – aceea a politeței binevoitoare, dar rece, eu fiind de fapt bine sigilată înlăuntrul meu. Am făcut-o doar de atâtea ori până acum, trebuia doar să-mi reamintesc și să-mi intru în rol. Conștient, de data aceasta.

Răsuflu ușurată când provocatorul exercițiu ia sfârșit. Amintirea stării de bine din momentele de deschidere vibrează în mine. Iar efortul și lipsa bucuriei din perioada în care am experimentat cu cel din fața mea, pe rând, închiderea, m-au vlăguit.

Ies din Tâmplă și mă-ntind pe iarbă sub privirea soarelui amiezii. Mă arde și mușcă în pielea-mi măslinie. Știu c-aveam nevoie să experimentez asta.

Împărtășesc cu bucurie, în cuvinte, cu omul grozav care mi-a fost pereche, frânturi din experiență. Continui să zâmbesc, cu ochii, cu buzele, cu chipul. Și-mi zâmbește. E oglinda-mi. Și la rându-mi, sunt oglindă.

Știu că pot alege. Pot alege între a crea blocuri de gheață înăuntru-mi, din lacrimi și din frică, sau pot alege a mă bucura de căldura Soarelui Interior. De zâmbetul născut de Mi Corazon. :)

Aici. În zorii unui nou început. Acum. În eternitatea acestui moment.

 

   Aurora 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol și cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor.

 

Partea întâi aici.




"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...

Workshopuri relevante

Dansul Inimii

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să aduci ...

Articole pe aceeași temă

Vindecare prin Compasiune Vindecare prin Compasiune
Full Flower Moon

Nimic și nimeni, absolut nimeni, oricât de mulți bani ar avea sau oricât de multe arme 5G sau de orice tip, nu ne poate fura resursa interioară numită Încredere în puterea noastră de ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

Vindecarea prin Conștiență Vindecarea prin Conștiență
Trupul, mintea și sufletul sunt o permanentă creație

2019 este un an al transformărilor profunde. Ele iau de multe ori aspectul unor crize și conflicte. Acestea sunt însă oportunități și reprezintă înfruntări între cei care am fost în ...

Puterea Vindecătoare a Atingerii Puterea Vindecătoare a Atingerii

Când experimentăm atingerea, o atingere plină de afecțiune, de compasiune, o atingere conștientă, corpurile noastre produc hormonul iubirii – ocitocina. Acest hormon are foarte multe efecte fiziologice, ...

Ascultă-ți inima, Femeie! Ascultă-ți inima, Femeie!
Și crezi în Miracole!

Cele mai multe porți și mai importante din viața mea le-am deschis doar așa - ascultându-mi inima. Indiferent cât de ilogic, irațional, nebunesc părea pe moment. Am spus DA și am ascultat-o. Inima. ...

Echilibrul Interior Echilibrul Interior
susține sistemul imunitar

Cu cât uităm să ne ascultăm corpurile și să recunoaștem că avem acces la resurse nebănuite - dacă am îndrăzi să gândim și să acționăm altfel decât în vechile structuri ...

O singură Călătorie O singură Călătorie

Par două și totuși una singură. O călătorie ce are de-a face cu a păși în afara rolurilor obișnuite, în care, de atâtea ori, ne pierdem, a păși în afara convingerilor și credințelor ...

Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii Natura nemărginită a eXperienței umane. John Welwood, PsihologiaTrezirii

”Deși terapeuții se consideră adesea experți în cunoașterea oamenilor, adevărul este că nu există experiți în domeniul experienței umane. Asta deoarece natura experienței umane e nemărginită ...

Maestrul din tine așteaptă să fie trăit Maestrul din tine așteaptă să fie trăit

Ascultă: Adevărul despre noi înșine și despre natura realității nu este ascuns și nu a fost niciodată. El este disponibil prin experiență directă, și așa a fost dintotdeauna. Este o chestiune ...