Calea Maestrului Interior

Călăuza rubrica ARC 2017: Zâmbind cu ochii (II)

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Publicat la 29.07.2017 Comentarii

   Aurora Monica Oprișe

ARTA RESPIRAȚIEI CONȘTIENTE - Luncani 2017

Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

(Partea a doua)

Zâmbind cu ochii

 „Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea-i generoasă, caldă, blândă, curioasă. Am de ales: privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să se vadă toate rănile și suferințele, toată durerea, dar și toată bucuria și plăcerea adunate-n astă viață; ori ascund, privind cu ochi de gheață...”

Acum a venit timpul să fac pace. Pace cu aspectul masculin din mine pe care l-am cultivat atât de mult în astă viață și sub a cărui dominație am fost. Și să pășesc cu Încredere pe un drum nou, într-un nou dans. Să visez un Vis nou.

Urmând programul Practica Puterii Feminine pe parcursul anului 2016 am conștientizat și am integrat în mine latura feminității pe care o judecam și o țineam ascunsă sub o platoșă de oțel. Acolo am învățat sub îndrumarea AmmaRa să depășesc modelul mamei mele, integrându-l și alegând altfel. Să separ credințe care nu sunt ale mele și să devin femeia ce-am ales să fiu în astă viață.

Sunt la Arta Respirației Conștiente cu Agnis de această dată. La Luncani.

Într-un tărâm de basm, cu dealuri și văi, coline dragi și adieri de vânt sub cerul înstelat.

Cu murmur de izvoare și apusuri de soare în care te pierzi când le privești, așa precum te pierzi în privirea unui om, de vrei. De alegi să o faci.

 

Un grup de oameni minunați, din Muntenia, din Transilvania, din Banat și din Moldova, precum și români plecați să locuiască pe alte meleaguri din bătrâna Europă. Femei și bărbați.

Un grup „echilibrat, sensibil și curajos” cum spune Denise, călăuza noastră. 

Ne-am privit deseori în ochi în aste zile, pe rând.

Acum mă las îmbăiată în privirea omului din fața mea și spăl la rându-mi cu privirea, aspecte, roluri, jocuri. Topesc lacrimi înghețate-n mine cu căldura dintre noi. E-așa de bine! De ce oare n-am făcut-o mai demult?...

Zâmbete largi, de bucurie se deschid pe fața mea și pe a sa. Gura ce eliberează cuvinte, cuvinte care dor sau care oblojesc, ori construiesc, gura ce permite hrana, ce ne-ajută-a respira când nasul e-nfundat, gura ce soarbe apa ce ne-alină setea, gura ce sărută cu a sale buze – ea crește zâmbetul născut în inimă.

Iar ochii sunt oglinda sufletului. Când zâmbim din inimă, ochii noştri devin înguşti şi aproape se închid. Oare asta se întâmplă pentru că, atunci când ne bucurăm, ne coborâm privirea în adâncul sufletului nostru?... Pentru că percepem bucuria cu sufletul, nu cu privirea? Cu fața putem exprima bucuria, născând încrețituri în jurul ochilor sau cute ce rămân în piele, precum linia fină ce-o pot zări pe chipul omului din fața mea, unindu-i colțurile buzelor cu nările ce freamătă în ritmul respirației.

Acest exercițiu în cadrul programului ARC nu se încheie însă aici.

Avem de experimentat și închiderea (conștientă). Dureroasă.

Exercițiul presupune, pe lângă experiența durerii în fața închiderii celuilalt, și experiența respectului. Respectul acordat alegerii celuilalt. Este vorba despre acceptarea deciziei celuilalt de a se închide, fără a încerca să schimbi ceva. Și fără a avea la rândul tău tendința de a te închide. Este despre a rămâne transparent. Este despre a-ți păstra integritatea, chiar atunci când doare. Și este despre detașare. Despre detașare de propria-ți durere. Despre detașare de propriile-ți proiecții. Și despre păstrarea stării de Prezență. Iar toate acestea se învață, se educă prin practică.

Când simt că omul din fața mea începe să ridice ziduri, să se separe, să se rupă de a noastră legătură magică, începe să mă doară capul. Tendința mea este să strig. „Nu, te rog, nu face asta! O să doară.”

Chipul lui se schimbă. Maxilarele se-ncoardă, sprâncenele-i coboară și-i întunecă privirea ce-nainte strălucea. Buzele se strâng a ură. Părul ciufulit ce-i dădea un aer tineresc, îl face amenințător acum. Mă doare închiderea omului din fața mea.

Când trebuie la rândul meu să mă închid, constatat că îmi este foarte dificil să o fac. Având în fața mea un om cu care am creat o legătură și am experimentat starea magică a deschiderii, m-am atașat chiar de acea stare. Și mi-e greu să renunț la ea. Să aleg conștient să mă închid. Apelez la proiecții, la identificări mentale pentru a reuși. Adică folosesc exact mecanismul care mă împiedica la început să mă deschid. 

Întâi mă-ncrunt și-mi încleștez gura. Las furia și nemulțumirea să răzbată pe chipul meu și în privire. Disprețul. Alimentez cu atenția aceste senzații și-mi dau seama cu groază că aș putea chiar să-l lovesc pe cel din fața mea, sub influența urii ce s-a adunat de ani. Îi văd uimirea pe chip și strădaniile de-a rămâne deschis în fața mea.

Aleg apoi să maschez senzațiile. Creez o mască pe care știu a o purta atât de bine... Reușesc chiar să zâmbesc și să port una dintre cele mai eficiente măști ale mele – aceea a politeței binevoitoare, dar rece, eu fiind de fapt bine sigilată înlăuntrul meu. Am făcut-o doar de atâtea ori până acum, trebuia doar să-mi reamintesc și să-mi intru în rol. Conștient, de data aceasta.

Răsuflu ușurată când provocatorul exercițiu ia sfârșit. Amintirea stării de bine din momentele de deschidere vibrează în mine. Iar efortul și lipsa bucuriei din perioada în care am experimentat cu cel din fața mea, pe rând, închiderea, m-au vlăguit.

Ies din Tâmplă și mă-ntind pe iarbă sub privirea soarelui amiezii. Mă arde și mușcă în pielea-mi măslinie. Știu c-aveam nevoie să experimentez asta.

Împărtășesc cu bucurie, în cuvinte, cu omul grozav care mi-a fost pereche, frânturi din experiență. Continui să zâmbesc, cu ochii, cu buzele, cu chipul. Și-mi zâmbește. E oglinda-mi. Și la rându-mi, sunt oglindă.

Știu că pot alege. Pot alege între a crea blocuri de gheață înăuntru-mi, din lacrimi și din frică, sau pot alege a mă bucura de căldura Soarelui Interior. De zâmbetul născut de Mi Corazon. :)

Aici. În zorii unui nou început. Acum. În eternitatea acestui moment.

 

   Aurora 

P.S. Am ales să ilustrez acest articol și cu fotografiile lui Daniel Grecu și îi mulțumesc.

        Imaginile reprezintă peisaje din Platoului Luncanilor.

 

Partea întâi aici.




"Respirația Conștientă este cel mai natural, cel mai simplu și cel mai profund lucru pe care îl putem face pentru noi înșine și pentru întreaga Umanitate. Este primul pas către starea de Prezență care deschide toate porțile percepției și deci ale Cunoașterii prin trăire directă."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Anam Cara Anam Cara

Frazele acestei cărți nu aparțin lui John O’Donohue, el este doar un aspect, scribul încarnat al acestei curgeri, ci Sufletului său, cel conștient de conexiunea profundă cu tot ceea ce există, ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să aduci ...

Dansul Inimii

Articole pe aceeași temă

Colinele Revelației Colinele Revelației

Prima dată când am pășit pe dealurile Luncanilor în această viață a fost acum mulți ani. Jos ploua. Am urcat prin noroaie din care colții de stâncă ieșeau ca niște relicve de dinozauri. ...

Uși deschise Uși deschise

Am reflectat, pe malul mării, la închideri, separări, lipsă de autenticitate. Doar apoi am putut să mergem către deschidere. Către noi începuturi. Către noi perspective. Și asta este, de fapt, ...

Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE Anul acesta aleg cuvântul BUCURIE

În fiecare an, aleg un cuvânt care să reprezinte chintesența temei ce mă ghidează de-a lungul anului. Anul trecut, cum multe dintre voi știți, am ales cuvântul TRANSFORMARE să mă călăuzească. ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

Arta transformării Arta transformării

Călătoria Inimii este curgere. Nu există o structură în care exploratorii conștiinței să intre, nu există o metodă care să asigure transformarea interioară, nu există 3, 7 sau 12 pași pe care ...

Strălucește-ți Adevărul Strălucește-ți Adevărul
aducându-ți aminte că magia este în tine

Cum mă subestimez? În ce fel, în ce contexte, în ce relații și situații, mă subestimez?De ce mă mulțumesc cu puțin? De ce mă complac într-o situație sau relație care nu mă (mai) ...

Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței

”Mă caut pe mine însumi”, asta spun aceia care au depășit faza primară a căutării divinității în exterior. ”Mă caut pe mine însumi”. Este expresia evidentă a dualității, ...

Un nou ciclu de (re) organizare  începe chiar acum Un nou ciclu de (re) organizare începe chiar acum

Sigur ai observat și tu câtă nebunie este în jurul nostru. Dar și înlăuntrul nostru, prin gânduri și credințe de care ne tot agățăm. Doar privește, rapid, împrejurul tău ...

Naștem Noua Lume. Împreună Naștem Noua Lume. Împreună

Trăirile foarte intense din ultimele săptămâni ne-au lăsat pe mulți dintre noi cu senzații și dureri în corp de parcă am fi fost la război. Și, într-un fel sau altul, chiar am fost. Toți. ...

Amintește-ți, Amintește-ți,
când te vei rătăci din nou

Totul se petrece în propria ta Inimă, întreaga realitate, întreaga experiență a vieții. Este un adevăr care nu poate fi gândit, ci doar simțit, oricât de riscant pare acest lucru. ...