Perspective rubrica E timpul să aleg Prezența

Publicat la 03.08.2017 Comentarii

Simt să împărtășesc din experiențele prin care am trecut recent, de când m-am întors de la workshopul Arta Respirației Conștiente și am pășit din nou în „labirint”, în „vale”.

Revenit acasă, în universul meu cotidian, pe lângă faptul că stările tipice sindromului de burn-out (epuizare psihică) – ce mă tot încercau de vreo lună, cât și anxietatea nefondată – pe care o experimentam de vreme îndelungată, s-au evaporat ca prin minune, am început să simt ceva deosebit... Am început să mă simt mai intens pe mine însumi, cât și pe oamenii din jur. Asta a scos brusc la iveală autenticitatea din mine în relațiile cu ceilalți oameni. Simțeam că măștile pe care mi le puneam inconștient în relațiile cu ceilalți se lipeau acum de mine mult mai greu, de parcă fața mea le-ar respinge, de parcă fiecare moment în care nu sunt autentic îmi provoacă dezamăgire și fiecare moment în care autenticitatea mea se manifestă îmi umple inima de bucurie.

Însă schimbarea cu adevărat interesantă a survenit în felul în care am început să privesc lumea. După experiențele de la Luncani, în zilele ce au urmat, am început să am o perspectivă mult mai curată, mai plină de speranță asupra lumii. Ca și cum aș fi un copil care trebuie să construiască un castel din Lego și are toate piesele la dispoziție în fața lui pentru a face asta, fără fire din trecut care-l trag înapoi și-l împiedică a construi castelul; pur și simplu are piesele acolo, o poate lua de la zero, iar posibilitățile sunt nelimitate.

Aveam momente când mergeam pe stradă și închideam ochii pentru a asculta toate sunetele din jur și parcă tot ce auzeam (voci, claxoane, mașini trecând, metroul venind, pași, sunete mici ș.a) formau o simfonie perfectă. Simțeam cum ceva din mine se deschide și captează toată frumusețea vieții. Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. Mi se parea atât de frumoasă... parcă prea mult de absorbit pentru mine. Rămas fără glas în fața acestei frumuseți, simțeam căldura ce-mi cuprinde corpul în timp ce admiram cu gura căscată cât de perfect e totul. În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, obturând privirea mea asupra lumii minunate care mă înconjoară în fiecare milisecundă, era propria-mi minte, care punea etichete și avea așteptări. Înțeleg asta acum.

Zilele au trecut și momentele despre care vorbesc s-au prelungit până când am început să fiu din nou în minte (la serviciu, de exemplu). Simțeam cum, fiind în minte în mod prelungit, fără a mă conecta la mine însumi, mă îndepărtez de momentele acelea dragi, profunde. Și asta îmi producea confuzie și tristețe. Însă am înțeles și că în spatele acestor stări tot mintea stă.

De când m-am întors de la Luncani am observat și următorul lucru foarte interesant: stările pe care le experimentez atunci când sunt adâncit în minte au devenit din ce în ce mai insuportabile, în timp ce stările pe care le experimentez atunci când sunt în Starea de Prezență au devenit din ce în ce mai pline de beatitudine, ca și atunci când aș avea un aparat atașat de corp care mă ajută să stau drept (sprijinul fiind în cazul de față Prezența) și de fiecare dată când mă desprind de acel aparat, corpul începe să mi se îndoaie și apar dureri cumplite. Foarte interesant... înainte nu era așa greu de suportat să fiu complet absorbit în minte... acum este. E ca și cum Universul începe să mă forțeze să rămân în Starea de Prezență, cu riscul de a simți durere atunci când nu sunt prezent în viața mea. Ca și cum mi-ar oferi un imbold, o motivație în plus să fiu prezent, mă pune într-o situație în care să nu am de ales, în care alternativa la Prezență e durerea.

Simt cum se naște în mine „conflictul” între Prezență și minte. Îl simt acut, chiar în momentul acesta. Dacă sunt în minte încep să apară stări de tristete, anxietate, lipsă de speranță, confuzie. Când sunt în Prezență regăsesc acele momente perfecte de liniște și beatitudine, în care îmi conștientizez propria natură de divină și astfel îmi asum rolul de Creator al propriei realități. Mă simt ca un copil pe un teren de joacă, un copil care are la îndemână toate uneltele pentru a crea o experiență cu adevărat deosebită. Discrepanța asta între stările pe care le experimentez mă sperie, dar în același timp îmi dă speranță. Poate părea un mic șantaj, dar mă văd obligat să fiu Prezent, alternativa fiind suferința.

Pentru mine timpul de a acționa este Acum. Perioada și conflictul intern prin care trec sunt semne clare că tiparele vechi bazate pe sisteme de gândire din trecut trebuie să dispară din mine. E timpul să fac saltul într-o paradigmă superioară.

E timpul să aleg Prezența. E timpul să ies din Întuneric și să pășesc în Lumină.

Am vorbit!

 

   Alexandru




"Expansiunea percepției și a Conștienței este instrumentul fundamental al Noii Paradigme. Percepția poate fi extinsă cu instrumente. Dar instrumentul ultim este capacitatea infinită de a percepe, a Ființei. Aceasta este Calea Maestrului Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Articole pe aceeași temă

Frica și Iubirea Frica și Iubirea
Dare de seamă despre roluri, relații și Creații

Marea piesă de teatru în care forțele arhetipale antagonice ale fricii și ale iubirii se luptă pentru inima omului, își are cea mai spectaculoasă scenă în relația de cuplu, tocmai din cauza ...

Aripi de Înger Aripi de Înger

Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de ...

Cum să rămâi sănătos într-o lume în care boala a devenit industrie Cum să rămâi sănătos într-o lume în care boala a devenit industrie
Perspective revoluționare ale unor personalități din lumea medicală și culturală asupra cancerulu

“Am avut cancer. Mi s-a dat diagnosticul acesta pentru prima dată acum 15 ani. Mi s-a aplicat tratamentul obişnuit şi am făcut cancerul să dea înapoi, însă doar pentru a recidiva apoi, mai ...

Criza de transformare psiho-spirituală. <br>Personală, Colectivă, Globală Criza de transformare psiho-spirituală.
Personală, Colectivă, Globală

Vineri 13 noiembrie seara, la exact două săptămâni de la tragedia din București, atentatele de la Paris emană un nou val de durere, furie și frică în conștiința Colectivă. Din nou, ne privește ...

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Trăiește-ți Visul, vindecându-ți durerile Trăiește-ți Visul, vindecându-ți durerile

În urmă cu două săptămâni, împreună cu câteva strașnice femei din Cercul Sacru Anam Cara, m-am pornit într-o scurtă călătorie. Destinația Bad Gleichenberg, Austria. Un oraș ...

Magia Ultimă, Iubirea Magia Ultimă, Iubirea
Mereu de la capăt, ne naștem din nou și din nou

Am dovedit ceea ce aveam de dovedit, până când am înțeles că a dovedi este neîncredere în sine. Am dovedit părinților mei, oamenilor din preajma mea, lumii și universului, iubitei ...

O revoluție a felului în care trăim O revoluție a felului în care trăim

A simți mai mult, mai adânc, mai rafinat, permite răspunsuri noi pe care le dăm vieții. Cum ar fi să putem percepe dimensiunea cuantică a existenței, în care fotonii urmează în mod magic ...

Să naștem BUCURIA VIEȚII! Să naștem BUCURIA VIEȚII!

Bucuria este vindecătoare! Când simțim bucurie percepem conexiunea noastră cu aspectul exuberant din noi și ne simțim autentici. Cea mai autentică parte din noi iese la suprafață, când suntem ...

Întruparea Întruparea

Cea mai cutremurătoare semnificație a existenței lui Christos este aceea că Divinul devine Om. Se întrupează. În acest sens creștinismul dă un răspuns complet marii căutări dintotdeauna a Umanității. ...