Perspective rubrica E timpul să aleg Prezența

Publicat la 03.08.2017 Comentarii

Simt să împărtășesc din experiențele prin care am trecut recent, de când m-am întors de la workshopul Arta Respirației Conștiente și am pășit din nou în „labirint”, în „vale”.

Revenit acasă, în universul meu cotidian, pe lângă faptul că stările tipice sindromului de burn-out (epuizare psihică) – ce mă tot încercau de vreo lună, cât și anxietatea nefondată – pe care o experimentam de vreme îndelungată, s-au evaporat ca prin minune, am început să simt ceva deosebit... Am început să mă simt mai intens pe mine însumi, cât și pe oamenii din jur. Asta a scos brusc la iveală autenticitatea din mine în relațiile cu ceilalți oameni. Simțeam că măștile pe care mi le puneam inconștient în relațiile cu ceilalți se lipeau acum de mine mult mai greu, de parcă fața mea le-ar respinge, de parcă fiecare moment în care nu sunt autentic îmi provoacă dezamăgire și fiecare moment în care autenticitatea mea se manifestă îmi umple inima de bucurie.

Însă schimbarea cu adevărat interesantă a survenit în felul în care am început să privesc lumea. După experiențele de la Luncani, în zilele ce au urmat, am început să am o perspectivă mult mai curată, mai plină de speranță asupra lumii. Ca și cum aș fi un copil care trebuie să construiască un castel din Lego și are toate piesele la dispoziție în fața lui pentru a face asta, fără fire din trecut care-l trag înapoi și-l împiedică a construi castelul; pur și simplu are piesele acolo, o poate lua de la zero, iar posibilitățile sunt nelimitate.

Aveam momente când mergeam pe stradă și închideam ochii pentru a asculta toate sunetele din jur și parcă tot ce auzeam (voci, claxoane, mașini trecând, metroul venind, pași, sunete mici ș.a) formau o simfonie perfectă. Simțeam cum ceva din mine se deschide și captează toată frumusețea vieții. Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. Mi se parea atât de frumoasă... parcă prea mult de absorbit pentru mine. Rămas fără glas în fața acestei frumuseți, simțeam căldura ce-mi cuprinde corpul în timp ce admiram cu gura căscată cât de perfect e totul. În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, obturând privirea mea asupra lumii minunate care mă înconjoară în fiecare milisecundă, era propria-mi minte, care punea etichete și avea așteptări. Înțeleg asta acum.

Zilele au trecut și momentele despre care vorbesc s-au prelungit până când am început să fiu din nou în minte (la serviciu, de exemplu). Simțeam cum, fiind în minte în mod prelungit, fără a mă conecta la mine însumi, mă îndepărtez de momentele acelea dragi, profunde. Și asta îmi producea confuzie și tristețe. Însă am înțeles și că în spatele acestor stări tot mintea stă.

De când m-am întors de la Luncani am observat și următorul lucru foarte interesant: stările pe care le experimentez atunci când sunt adâncit în minte au devenit din ce în ce mai insuportabile, în timp ce stările pe care le experimentez atunci când sunt în Starea de Prezență au devenit din ce în ce mai pline de beatitudine, ca și atunci când aș avea un aparat atașat de corp care mă ajută să stau drept (sprijinul fiind în cazul de față Prezența) și de fiecare dată când mă desprind de acel aparat, corpul începe să mi se îndoaie și apar dureri cumplite. Foarte interesant... înainte nu era așa greu de suportat să fiu complet absorbit în minte... acum este. E ca și cum Universul începe să mă forțeze să rămân în Starea de Prezență, cu riscul de a simți durere atunci când nu sunt prezent în viața mea. Ca și cum mi-ar oferi un imbold, o motivație în plus să fiu prezent, mă pune într-o situație în care să nu am de ales, în care alternativa la Prezență e durerea.

Simt cum se naște în mine „conflictul” între Prezență și minte. Îl simt acut, chiar în momentul acesta. Dacă sunt în minte încep să apară stări de tristete, anxietate, lipsă de speranță, confuzie. Când sunt în Prezență regăsesc acele momente perfecte de liniște și beatitudine, în care îmi conștientizez propria natură de divină și astfel îmi asum rolul de Creator al propriei realități. Mă simt ca un copil pe un teren de joacă, un copil care are la îndemână toate uneltele pentru a crea o experiență cu adevărat deosebită. Discrepanța asta între stările pe care le experimentez mă sperie, dar în același timp îmi dă speranță. Poate părea un mic șantaj, dar mă văd obligat să fiu Prezent, alternativa fiind suferința.

Pentru mine timpul de a acționa este Acum. Perioada și conflictul intern prin care trec sunt semne clare că tiparele vechi bazate pe sisteme de gândire din trecut trebuie să dispară din mine. E timpul să fac saltul într-o paradigmă superioară.

E timpul să aleg Prezența. E timpul să ies din Întuneric și să pășesc în Lumină.

Am vorbit!

 

   Alexandru




"Calea Maestrului Interior începe prin recunoașterea Divinului în propria experiență umană. Dacă ceva e inconfortabil în viața mea, este pentru că m-am separat de Întreg și am creat de la nivelul limitat al ego-ului."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Zâmbește fricii Zâmbește fricii

Nenumărate sunt formele fricii care stăpânesc existența umană în aceste timpuri. Frica de viitor, frica de schimbare, de asumare a propriei străluciri, frica de judecățile celorlalți, frica de ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL CÂND IMPOSIBILUL DEVINE POSIBIL

Trecând peste teama de a fi ridiculizat de colegii de breaslă, peste teama inerentă oricărui cercetător care îndărzneşte să iasă din tiparele rigide ale paradigmei materialiste, cu o superbă ...

Meandrele Minții Meandrele Minții

Orice criză de transformare interioară are în centrul său modul în care gândim realitatea, și nu este altceva decât o destructurare, o rezolvare a unor structuri de gândire. Pacea ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Articole pe aceeași temă

Meandrele schimbării Meandrele schimbării
Filă din jurnal - împărtășită cu tine

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Arta transformării Arta transformării

Călătoria Inimii este curgere. Nu există o structură în care exploratorii conștiinței să intre, nu există o metodă care să asigure transformarea interioară, nu există 3, 7 sau 12 pași pe care ...

Viața este un Cerc Viața este un Cerc
„Iarna face loc primăverii, apoi, vara crește din primăvară, până când anul se sfârșește în toamnă. Cercul timpului nu este rupt niciodată.”

Ritmul anotimpurilor naturii este prezent și în inima noastră. Poate că nu avem nevoie atât de mult de o psihologie explicită, cât, mai degrabă, de o întoarcere la încrederea în ...

Ce vrem, de fapt? Ce vrem, de fapt?

În această dimineața cu soare, aici la București, m-am pornit într-o aventură alături de trei ființe dragi inimii mele. Ne-am bucurat de soare – deși era cam rece afară – și de a ...

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

Comunicarea cu noi înșine prin scris Comunicarea cu noi înșine prin scris

Comunicarea, sub toate aspectele ei, are un rol esențial în existența noastră. Comunicarea cu noi înșine, prin scris, sub forma unui jurnal, ne ajută să ne echilibrăm, să ne cunoaștem mai ...

Construim. Restructurăm. Manifestăm Construim. Restructurăm. Manifestăm

Despre noi începuturi și despre transformare a tot fost în ultimii ani și indiferent la ce am tot visat dar încă nu s-a îndeplinit, sau ce am început în viețile noastre și ...

Consacrarea ultimă: Conștiența Consacrarea ultimă: Conștiența

Timp de milenii umanitatea a confundat Conștiența cu rațiunea. A fi conștient nu înseamnă a raționaliza, ci a percepe, a simți existența. Identificarea ființei aflate în experiența umană cu ...

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...

Aripi de Înger Aripi de Înger

Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de ...