Călăuza rubrica Sursa Realității - prima parte

O privire proaspătă

Publicat la 29.09.2017 Comentarii

Bogdan Grigoraș

Trăim într-o realitate solidă. O realitate cu aparență tare, densă, inflexibilă. Pare că nu se schimbă prea multe în relieful de jur împrejur, pare că munții pe care îi vedem azi sunt dintotdeauna. Soarele răsare de miliarde de ani din același loc, iar luna nu lipsește din niciun tablou al reveriilor noastre nocturne. Trăim într-o lume despre care credem că știm cam totul, toate tipurile de plante, toate animalele, toate ne sunt cunoscute. Am pătruns până în adâncurile abisale, am văzut peisajul de pe fundul lumii, din adâncul gropii Mariane, acel punct de maximă adâncime din Oceanul Pacific. Am văzut la televizor imagini de pe lună, iar mai nou avem o sondă spațială care a părăsit sistemul solar.

Dacă cercetăm un pic trecutul observăm că de când ne știm ne-am modificat felul în care percepem această lume, felul în care abordăm realitatea. Totul este supus schimbării, la fel și percepția noastră. Suntem foarte diferiți de semenii noștri care au trăit acum o sută de ani, ce să mai vorbim despre cei care au trăit în evul mediu și credeau că Pământul este rotund.

Despre Groapa Marianelor cu toții am crezut că ar fi o zonă moartă, că în condițiile de acolo nu ar putea trăi nicio formă de viață. Și asta deoarece temperaturile sunt aproape de zero grade Celsius, razele soarelui nu pătrund până la această adâncime, este întuneric deplin, iar presiunea este de peste o mie de ori mai mare decât cea de la suprafață. Abia de curând cercetătorii au trimis un vehicul submersibil fără echipaj uman, care a colectat probe din sedimentul acumulat pe fundul mării. Surpriza a fost mare: la unsprezece mii de metri adâncime, în întunericul absolut al gropii Marianelor oceanul este plin de viață. Aici trăiesc din abundență nevertebrate care respiră, ca orice formă de viață, iar această descoperire contrazice tot ceea ce știam despre acest spațiu.

Există multe locuri pe acest Pământ despre care nu știm nimic. Însă avem idei confecționate despre tot și despre toate. Ne bazăm pe știință și tehnologie să facă investigațiile pentru noi înșine. Ne uităm la un documentar HD despre insulele Galapagos și ne minunăm de ceea ce a creat natura, pe bună dreptate, însă mai apoi credem că informația este suficientă pentru a descrie lumea în care trăim. Credem că dacă știm totul despre țestoasele monumentale și cunoaștem în amănunt felul în care au evoluat speciile știm totul despre viață. De cele mai multe ori nu ne dăm seama, dar tot ceea ce vedem și gândim despre realitate este strâns într-un fel de bibliotecă complexă, formată din idei, imagini, tipare – iar această bibliotecă devine baza absolută a interpretării realității în care trăim. Apelăm mereu la bibliotecă pentru a identifica în viața noastră o situație, o emoție, o plantă sau un animal.

Ne punem speranțele în medicina modernă atunci când sănătatea noastră este șubredă, ignorând cu desăvârșire faptul că medicina nu a rezolvat nici măcar zece la sută din ecuația vieții și al morții. Preferăm să ne dea altcineva soluția la boala pe care am contactat-o din pură întâmplare. Totuși lucrurile stau altfel, noi suntem creatori absoluți, și tot noi experimentăm creația noastră. O boală nu este nicio întâmplare, nu vine dinafara noastră, la fel cum nici vindecarea nu poate veni dinafară, mai ales de la o pilulă sau un medicament alopat, despre care știm că tratează doar efectul și nu cauza unei boli. Preferăm să nu vedem adevărul și astfel perpetuăm o realitate despre care știm, în adâncul nostru, că nu e chiar așa...

Ce ne face să ne orbim singuri, să nu vedem adevărul din spatele cortinei? Ce ne face să nu ieșim din zona de confort atunci când simțim un imbold interior către a acționa? Pentru mulți este frica de necunoscut, teama de a descoperi lucruri noi despre noi înșine și despre realitatea din spatele formelor. E mai simplu să privim la televizor decât să fim noi la televizor, adică să avem o experiență directă a vieții.

Teama ne închide într-un univers restrâns, limitat, din care este imposibil să evadăm, asta deoarece nu luăm în calcul o asemenea ipoteză, că ar mai fi și altceva pe lângă ceea ce trăim. Și trăim într-o paradigmă asupra lumii care are în centru Gândirea, ca sursă absolută de realitate. Gândesc deci exist este sloganul pe care îl repetăm de generații și îl transmitem mai departe, copiilor noștri, care îl iau ca atare, fără să-l pună sub semnul întrebării, și îl perpetuează la rândul lor. Paradigma newtonian-carteziană descrie o lume a cauzalității, o cauză produce un efect măsurabil, este o perspectivă liniară și deterministă asupra vieții. Acest fel de a interpreta realitatea exclude apriori orice indiciu despre lumea invizibilă, despre posibilitatea de a percepe realități de dincolo de materialitatea orizontalei. Asta este tot ceea ce există, nimic din ceea ce nu poate fi măsurat, determinat probabilistic, nu își găsește loc în această paradigmă exclusivistă.

Însă în orice paradigmă apare acel moment de criză, când între-deschidem puțin poarta către realități... invizibile. Criza este o zbatere interioară, care se declanșează atunci când începem să punem la îndoială paradigma actuală. Ceva din adâncul nostru recunoaște că realitățile mai subtile, cele care nu se supun legilor actualei paradigme mecaniciste, ar putea fi de fapt sursa acestei realități fizice. Spiritul creează tot ceea ce numim materie, aceasta este noua paradigmă. Într-un fel, greu de acceptat pentru susținătorii vechii paradigme, știința a descoperit acest adevăr. Fizica cuantică, alături de cea relativistă, au reușit să deschidă porțile percepției umane. La fel, tehnologii moderne deschid noi orizonturi pentru umanitate, tehnologia are și această latură extrem de frumoasă – acea că împinge mereu granița cunoașterii umane către noi teritorii.

Pe de cealaltă partea tehnologia, fascinantă și extrem de utilă umanității, are și efecte colaterale: ne seduce să ne îndepărtăm de noi înșine. Această îndepărtare de noi înșine este în noi. Filosofii au încercat dintotdeauna să răspundă la întrebarea cine sunt eu? iar toate soluțiile găsite au răspuns mai curând la întrebarea ce nu sunt eu? Și asta deoarece toate încercările lor au luat în calcul parametri ce descriu această dimensiune a realității, a omului văzut și perceput ca fiind separat de sursa acestei dimensiuni, care este divină. Această lume, așa cum este ea, densă și tare ca piatra, este posibilă deoarece lumi mai subtile au luat naștere înaintea ei. Conștiința si-a împins în permanență limitele către ținuturile exterioare, cele tari ca piatra, iar valul conștiinței este generat din spații interioare, care nu se văd cu ochiul liber. 

Ce vei face atunci când viața din interiorul vieții, realitatea din interiorul formelor nu va mai putea fi ignorată, atunci când va da pe dinafară? Ai doar două opțiuni la dispoziție: vei uni cele două realități ce par separate, cea invizibilă și cea vizibilă, sau vei încerca din răsputeri să conservi pentru tine iluzia formei, paradigma deterministă. Această a doua opțiune echivalează cu o criză psiho-spirituală, căci realitățile spirituale sunt la fel de vii ca și cele materiale, sunt chiar sursa dimensiunii orizontale a conștiinței. A-ți nega propria sursă conduce încet, dar sigur la moarte. Prima opțiune este Viața.

Științele au toată informația necesară pentru a schimba paradigma materialistă asupra lumii. Nu o facem încă pentru că asta ar schimba complet lumea în care trăim. Cea mai mare parte din Realitate este dincolo de formă, în interiorul ei, spune Ervin Laszlo, aflat la Praga unde are loc chiar acum Conferința Internațională Transpersonală. Însă nu este nevoie să așteptăm ca știința să facă această schimbarea de paradigmă, o putem face noi, chiar acum. Mai întâi în interior, cu încredere că putem aduce în manifestare... ceea ce pare imposibil. 

(va urma)

sursa fotografiilor: BBC Earth




"În fiecare om trăiește Maestrul, așteptând să fie trăit. Maestrul Interior este o stare de conștiință a Umanității care-și recunoaște propria Divinitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Fără Granițe Fără Granițe

Este una dintre cele mai strălucite cărți apărute vreodată sub semnul Maestrului Interior. Ken Wilber este cel mai important gânditor și teoretician al conștiinței american, dar rădăcinile cunoașterii ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Dansul Inimii

Atingere Terapeutică Integrală Atingere Terapeutică Integrală
”Orice vindecare este o vindecare a trecutului, a închiderii, a separării, a singurătății dureroase pe care am trăit-o cândva. Corpul este trecut condensat. Dar Prezența este sfârșitul ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Articole pe aceeași temă

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Conștiență la sfârșit de an Conștiență la sfârșit de an

Accelerarea timpului, catastrofe, deconstrucții, reconstrucții, războaie, bombe, incendii, accidente. Cum putem integra toate acestea în viața noastră de zi cu zi rămânând centrați, calmi ...

Creația colectivă de realitate I Creația colectivă de realitate I
Dependența de un sistem

Fiecare om de pe planetă contribuie la creația de realitate, sub toate aspectele sale: social, politic, cultural, financiar, etc. Iar parametrul care contează în orice creație este conștiența. Un ...

Dezghețarea Dezghețarea
Un moment potrivit pentru eliberarea din Labirint

Disconfortul mental sau emoțional, relațiile cu ceilalți care devin dureroase, aplatizarea iubirii și sentimentul lipsei de sens, absența bucuriei de a trăi și impresia că nu putem face nimic - toate acestea ...

Arsura Arsura
Totul începe cu un gând

Ai simțit cu siguranță, și nu doar o dată, arsura. Este acea dorință nestăvilită, acea chemare către satisfacerea unei nevoi despre care nu știi mare lucru, nu-i cunoști sursa. Știi doar că această ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire Dimensiunea Colectivă a Conștiinței. Invitație la Trezire

Încearcă, în vreme ce citești aceste rânduri, să nu mai inspiri. Să nu mai primești aerul care te înconjoară din toate părțile, în corp. Nu poți. Vei ceda în cele din ...

Viața ca Inițiere Viața ca Inițiere
O abordare pragmatică a crizelor din viețile noastre

Crizele din viețile noastre sunt momente fundamentale de transformare. Ne pun față în față cu alegerile noastre mai vechi, cu moduri de gândire, emoție, atitudine și relaționare. Ele ajung la ...

30 de zile de Vindecare și Transformare 30 de zile de Vindecare și Transformare

Dacă simți în tine acum nevoia de a deschide mai larg porțile percepției și ale creației conștiente de realitate... Dacă simți în tine acum nevoia de a-ți re-crea viața aducând în ...