Aurora Monica Oprișe

  De nepătruns?...

„Cea mai frumoasă și mai profundă emoție pe care o putem trăi este senzația misticului. Din ea se nasc toate științele adevărate. Cel căruia îi este străină această emoție, care nu se mai poate minuna și cufunda în admirație e aidoma unui om mort.

A ști că ceea ce este de nepătruns pentru noi există cu adevărat, manifestându-se sub forma celei mai mari înțelepciuni și a celei mai strălucitoare frumuseți, pe care facultățile noastre greoaie le pot înțelege numai în formele lor primitive, această cunoaștere, acest sentiment se află în centrul religiozității adevărate.” spunea Albert Einstein.

Am simțit dintotdeauna că există ceva dincolo de realitatea liniară în care ne construim viețile. Ceva adânc, misterios, fascinant, cumva de nepătruns... Cel puțin nu prin mijloacele obișnuite, atât de cunoscute, ale experienței umane. Zic „experiență umană”?... De parcă toate laturile sale mi-ar fi cunoscute! Nu-mi sunt. Cunosc doar anumite aspecte, din cele pe care am ales să le explorez în această viață.

Mi-era o teamă cumplită de moarte, de a nu mai exista, de a nu mai percepe, de a nu mai avea nicio posibilitate de a mă manifesta, în niciun fel. Gândul acesta mă îngrozea. Așa vedeam eu moartea. 

Dar oare... nu murim câte un pic în fiecare zi, în fiecare clipă când alegem să ne ascundem, să nu ne manifestăm la adevăratul nostru potențial de ființe creatoare, de îngeri încarnați, de Fii de Dumnezeu? Suntem obișnuiți să privim doar în oglinzi externe, fără a pricepe că oglinda suntem noi și stă în puterea noastră a alege de „a acționa” sau de „a reacționa” la circumstanțe pe care ni le imaginăm exterioare.

Sunt eu dispusă a-mi schimba radical felul de a gândi, de a crea realitate? Sau mi-e mai simplu să aleg să mă ascund, să mor imaginându-mă o victimă a unei realități amenințătoare? Creez realități bazate pe scenarii înfricoșătoare doar pentru a-mi etala puterea de-a lupta, creez monștri din umbra propriilor mele gânduri pentru a-mi demonstra că-i pot învinge. Ostenesc apoi și vreau să mor. Ori... poate m-am plictisit de același film pe care-l derulez de ani de zile-ncoace. „Radical înseamnă „rădăcină“, suport sau fundație, principiul fundamental, elementar sau de bază. Vitalitatea radicală ne invită și ne provoacă să mergem la rădăcina vitalității, la locul din care provine însuși sentimentul existenței. Este o stare ce transcende orice concepție despre noi înșine.” (Richard Moss)

Îmi place poezia și uneori mistere vechi, de nepătruns, mi se dezleagă în cuvinte. Și-atunci ajung din nou la mine, eu, necunoscută mie și atât de dragă! A împărtăși din însăși ființa mea, pe măsură ce mă redescopăr pare un act de curaj, dacă vreau să fiu curajoasă. Dacă doar spun din ceea ce sunt, rostind în tăcere uneori, ori în cuvinte, ori în fapte nu-nseamnă oare că pășesc pe nori lăuntrici pe care încă nu-i cunosc îndeajuns spre a-i descrie?

„Nu pășim în necunoscut fără pregătiri. Ar fi o nesăbuință, la fel ca escaladarea unui munte fără echipament sau tehnică adecvată. Dar, cu toate că este esențială, pregătirea nu reprezintă călătoria. În călătoria transformării, putem ușor confunda pașii pregătitori – ceea ce ne imaginăm călătorie, tehnicile de modificare a conștiinței și de obținere a unor noi intuiții – cu schimbarea propriu-zisă.  

Mulți oameni se conving pe ei înșiși că experiențele noi și modificările parțiale la nivelul conștiinței și al comportamentului determinate de aceste tehnici reprezintă noua posibilitate. Și astfel, demersul lor încetinește sau încetează. Mulți simt că și-au găsit o identitate nouă și se mulțumesc să numească acest lucru transformare. Mulți se apucă apoi să-i învețe pe alții și să salveze lumea, fără să fi trecut vreodată prin perioada de restructurare fundamentală necesară pentru nașterea adevăratei noi vitalități. Unii merg până la a crea din aceste instrumente și practici pregătitoare un nou fundamentalism.

Dar adevărata transformare este mult mai pretențioasă și mai ambiguă în ce privește implicațiile sale pentru viață. În primul rând, ea reprezintă o schimbare fundamentală a calității energiei care ne animă conștiința.” (Richard Moss)

Tu ai accepta o invitație la transformare radicală?

   Aurora