AmmaRa rubrica Aripi de Înger

Publicat la 01.11.2017 Comentarii

Aripi de înger

O priveam dansând în mijlocul camerei – templul feminității noastre unde ne petrecem în Cercul Sacru Anam Cara la fiecare Lună Nouă – când, deodată, chiar din mijlocul spatelui, dintre omoplații ei, am văzut cum îi creșteau aripi aurii de înger. Au crescut și au crescut și, încet, încet, s-au desprins chiar în clipa în care ea a rostit cu voce tare: mătușa mea se pregătește să treacă vălul. Vorbele ei au însoțit însăși desprinderea aripilor pe care eu mă minunam privindu-le crescând din ea. Și am înțeles, în acea clipă magică, cum sufletul care se pregătea să treacă vălul avea nevoie de însoțirea celei pe care eu, de dincolo de lacrimile recunoștinței ce-mi curgeau acum pe chip, o priveam dansând.

A doua zi am îndemnat-o să se ducă să-și vadă mătușa. Este în comă, în spital, dar mă duc. Da. Când s-a întors, mi-a povestit ce a trăit în cele 24 de ore cât a stat cu ea în spital. Un film extraordinar ar ieși, de aș putea reda tot ce mi-a împărtășit. Nu pot reda aici împărtășirea ei. Poate că, într-o zi, va alege chiar ea să scrie despre propriile ei trăiri în acea ultimă vizită. Îngerul a mai însoțit-o, în această dimensiune, încă 7 zile pe mătușa intrată acum în comă, apoi a condus-o dincolo.

Oare de ce ne ferim atât de mult să vorbim despre moarte și a muri, hrănind în continuare tabu-ul morții?

Povestirea ei despre acea zi în spital m-a aruncat pe mine în amintiri din perioada când o însoțeam pe mama. Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de a ne ispăși frica și vina în fața morții, imaginându-ne că, folosind tehnologia și mecanica sterilă a timpurilor moderne, „facem tot ce putem pentru a-i salva”. Aș da orice acum să fiu cu mama, chiar și doar o zi. Ultima ei zi din viață. În care, în loc s-o duc din nou la spital, s-o țin în brațe și s-o mângâi și să-i spun: Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce-ai fost pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat. Te iubesc și-ți mulțumesc și te însoțesc acum, cu profundă recunoștință. Du-te liniștită. Te voi onora și celebra mereu. Trăindu-mi deplin viața, vei continua să trăiești prin mine. Acceptându-mi feminitatea, vei putea simți și tu, prin mine, ceea ce nu ți-ai dat voie să simți. Te iubesc și-ți mulțumesc.

Dar eu am dus-o la spital de frică și din neputința de a accepta realitatea. Nerespectându-mi intuiția, nu am putut trece de îndoiala care o despuia de toată puterea ei. Nu-i puteam permite intuiției mele – oricât de mult ea încerca -  să-mi arate că dincolo de acel corp al mamei mele care ceda exista și o altă parte, mai adâncă, mai profundă, a ființei sale cu care mă puteam conecta. De aș fi știut ce știu și simt acum.... Însă... Nu regret. Nu mă judec. Nu mă învinovățesc. Atât am știut. Atât am putut. Atunci. Acum, știu mai bine. Moartea ta, mamă, nu a fost o înfrângere, sau o nefericită eroare a lui Dumnezeu. A fost o transformare de care tu aveai nevoie atunci. Iar această transformare, a ta, m-a condus la o renaștere. Mulțumesc și te iubesc.

Majoritatea oamenilor experimentează doar „sclipiri” intuitive sau scurte momente de claritate în ceea ce privește natura mai adâncă a sinelui, urmate aproape imediat de reafirmarea modurilor noastre obișnuite de gândire. Aș fi putut, foarte simplu, să-mi spun că îngerii nu există așa... la vedere, că e doar rezultatul unei bogate imaginații. Dar, spunându-mi asta, ea nu s-ar mai fi dus să-și vadă mătușa și să-i ofere alinare în ziua în care a ieșit din comă. Pentru ca, apoi, să intre-n comă din nou, dar ținută-n brațe chiar de înger. Pentru ca noi să fim capabili de a profita de bogata noastră înțelepciune intuitivă, trebuie să cultivăm acest mod mai profund de cunoaștere. Facem asta învățând să ascultăm: să ascultăm vocea lăuntrică, să ascultăm tiparele de gândire, să ascultăm legile și armoniile Cosmosului din care suntem parte, cum spune Ram Das. Să învățăm să ascultăm păstrând un echilibru delicat între mintea liniștită, meditativă – de care toți avem atâta nevoie în aceste vremuri pe care le trăim acum – și inima deschisă, plină de compasiune și iubire. Această disciplină a ascultării atente este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, în viață sau pe moarte.

În loc să urlăm la cei aflați în pragul morții: promite-mi că te faci bine și că ieșim în oraș să mâncăm o prăjitură ca pe vremuri – cum i-a spus o prietenă acelei mătuși aflate pe patul de spital – mai bine am sta în liniște și-n ascultare, mângâind trupul obosit și gata să treacă dincolo. Nu-i putem însă sluji pe ceilalți, adică nu-i putem asculta, dacă nu avem rădăcinile adânc înfipte în munca cu noi înșine, în recunoașterea intuiției noastre, în acceptarea dimensiunii profunde a sufletului nostru, dincolo de corp. Habar nu am cum arată lumina care ne cuprinde când ușa morții se deschide, dar acum – după toate experiențele de conștiință extinsă în acești 15 ani de când a murit mama - știu sigur că întunericul, de care atât de mult mă temeam, are în el cea mai strălucitoare lumină. Lumina transformării.

Pentru că ne pomenim morții, azi, 1 noiembrie, am ales să împărtășesc aceste câteva rânduri cu tine. Te invit să aprinzi o lumânare azi și să-ți pomenești toți morții, părinți, bunici, străbuni, copii... Fără vinovăție, fără judecată, fără suferință, conținându-ne durerea și emanând recunoștință pentru tot ce ne-au adus.

Cu siguranță și tu ai fost pus față în față cu suferința pierderii cuiva drag. Poate că ai fost pus în situația teribilă de a privi în ochi, o ființă iubită, pe cale de a pleca și nu ai știut ce să spui, ce să faci, fiind încremenit de propria-ți frică de moarte. Tocmai atunci când celălalt avea cea mai mare nevoie de mângâiere, de deschidere, de conținere, de ascultare, de iubire, de compasiune, de adevăr. Dar n-ai știut să faci altfel, nimeni nu ne-a învățat decât să ne îmbrăcăm cu umbrele care continuă să acopere subiectul morții.

Fie să învățăm să ne deschidem, cu sinceritate, porțile inimilor și să învățăm să spulberăm marele tabu al morții. A face asta înseamnă, de fapt, a ne recupera adevărata calitate și bucuria Vieții. Suntem mult mai mult decât corpurile noastre, mult mai mult decât am crezut. De ce nu ne-am da voie să vedem că și moartea este altceva decât am fost învățați. Acceptând moartea, vom învăța să trăim deplin.

 

 




"Calea Maestrului Interior este calea regală a percepției integrale a Realității. Este calea Conștienței, care schimbă complet raportul cu noi înșine și cu întreaga experiență numită Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Bebeluși Deștepți Bebeluși Deștepți

Felul cum sunt trataţi copiii în primii lor ani de existenţă are o influenţă decisivă şi de durată. Fiecare transformare personală prin Conștiență schimbă Conștiența întregii lumi. ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Articole pe aceeași temă

E timpul să aleg Prezența E timpul să aleg Prezența

Mă trezeam uitându-mă în jur și minunându-mă cât de frumoasă este viața. (...) În momentele acelea mi-am dat seama că tot ce îmi stătuse în cale până atunci, ...

40 de zile 40 de zile

Stau departe de mișcări spirituale ce sunt la modă și care vin și pleacă, golite de substanță și lipsite de autenticitate. Dar a fi conectată cu ritmurile Lunii, cu Natura, cu străvechi cunoașteri - ...

Ceea ce nimeni nu-ți spune Ceea ce nimeni nu-ți spune
Încercările secrete ale femeilor care devin mame, dezvăluite

Devenind mame, femeile înfruntă stări psihice și emoționale complexe și necunoscute, tensionate și care par să răstoarne întreaga ordine cunoscută a lucrurilor. În acest timp ele se simt ...

Miza cea mare Miza cea mare
Pacea cu mine însămi

Nu există un preț al păcii, pentru că singura pace posibilă este aceea cu Sine, și tot așa, nu există un preț al iubirii, pentru că singura Iubire posibilă este aceea cu Sine. De aceea, mă desemnez emisar ...

Aleg Viața! Tu? Aleg Viața! Tu?

Iată-ne ajunși deja la mijlocul lunii septembrie! Și dacă ne luăm doar după aceste prime două săptămâni, noi, HEFT, simțim că este cea mai puternică lună din acest an. Energia cu care se defășoară ...

Virusul - noua doctrină Virusul - noua doctrină

A fi independent, a avea încredere în ceea ce simți, a-ți rosti adevărul, este acum o crimă. Suntem în 2021? Pe bune? Ne-am creat o lume în care guvernează propaganda. O lume în ...

Despre identitate și Înviere Despre identitate și Înviere

Orice identitate este o poveste pe care am construit-o despre noi înșine. Cine sunt eu? Este o întrebare care se naște atunci când începem să intuim că povestea despre noi înșine ...

Vindecare prin Compasiune Vindecare prin Compasiune
Full Flower Moon

Nimic și nimeni, absolut nimeni, oricât de mulți bani ar avea sau oricât de multe arme 5G sau de orice tip, nu ne poate fura resursa interioară numită Încredere în puterea noastră de ...

2017 – Creație Conștientă de Realitate 2017 – Creație Conștientă de Realitate

Este momentul unui uriaș salt de calitate a Conștienței și vieții. Criza se sfârșește în momentul alegerii unei perspective noi și, mai ales a întrupării acesteia. Noile alegeri devin ...

Conștiență la sfârșit de an Conștiență la sfârșit de an

Accelerarea timpului, catastrofe, deconstrucții, reconstrucții, războaie, bombe, incendii, accidente. Cum putem integra toate acestea în viața noastră de zi cu zi rămânând centrați, calmi ...