AmmaRa rubrica Aripi de Înger

Publicat la 01.11.2017 Comentarii

Aripi de înger

O priveam dansând în mijlocul camerei – templul feminității noastre unde ne petrecem în Cercul Sacru Anam Cara la fiecare Lună Nouă – când, deodată, chiar din mijlocul spatelui, dintre omoplații ei, am văzut cum îi creșteau aripi aurii de înger. Au crescut și au crescut și, încet, încet, s-au desprins chiar în clipa în care ea a rostit cu voce tare: mătușa mea se pregătește să treacă vălul. Vorbele ei au însoțit însăși desprinderea aripilor pe care eu mă minunam privindu-le crescând din ea. Și am înțeles, în acea clipă magică, cum sufletul care se pregătea să treacă vălul avea nevoie de însoțirea celei pe care eu, de dincolo de lacrimile recunoștinței ce-mi curgeau acum pe chip, o priveam dansând.

A doua zi am îndemnat-o să se ducă să-și vadă mătușa. Este în comă, în spital, dar mă duc. Da. Când s-a întors, mi-a povestit ce a trăit în cele 24 de ore cât a stat cu ea în spital. Un film extraordinar ar ieși, de aș putea reda tot ce mi-a împărtășit. Nu pot reda aici împărtășirea ei. Poate că, într-o zi, va alege chiar ea să scrie despre propriile ei trăiri în acea ultimă vizită. Îngerul a mai însoțit-o, în această dimensiune, încă 7 zile pe mătușa intrată acum în comă, apoi a condus-o dincolo.

Oare de ce ne ferim atât de mult să vorbim despre moarte și a muri, hrănind în continuare tabu-ul morții?

Povestirea ei despre acea zi în spital m-a aruncat pe mine în amintiri din perioada când o însoțeam pe mama. Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de a ne ispăși frica și vina în fața morții, imaginându-ne că, folosind tehnologia și mecanica sterilă a timpurilor moderne, „facem tot ce putem pentru a-i salva”. Aș da orice acum să fiu cu mama, chiar și doar o zi. Ultima ei zi din viață. În care, în loc s-o duc din nou la spital, s-o țin în brațe și s-o mângâi și să-i spun: Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce-ai fost pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat. Te iubesc și-ți mulțumesc și te însoțesc acum, cu profundă recunoștință. Du-te liniștită. Te voi onora și celebra mereu. Trăindu-mi deplin viața, vei continua să trăiești prin mine. Acceptându-mi feminitatea, vei putea simți și tu, prin mine, ceea ce nu ți-ai dat voie să simți. Te iubesc și-ți mulțumesc.

Dar eu am dus-o la spital de frică și din neputința de a accepta realitatea. Nerespectându-mi intuiția, nu am putut trece de îndoiala care o despuia de toată puterea ei. Nu-i puteam permite intuiției mele – oricât de mult ea încerca -  să-mi arate că dincolo de acel corp al mamei mele care ceda exista și o altă parte, mai adâncă, mai profundă, a ființei sale cu care mă puteam conecta. De aș fi știut ce știu și simt acum.... Însă... Nu regret. Nu mă judec. Nu mă învinovățesc. Atât am știut. Atât am putut. Atunci. Acum, știu mai bine. Moartea ta, mamă, nu a fost o înfrângere, sau o nefericită eroare a lui Dumnezeu. A fost o transformare de care tu aveai nevoie atunci. Iar această transformare, a ta, m-a condus la o renaștere. Mulțumesc și te iubesc.

Majoritatea oamenilor experimentează doar „sclipiri” intuitive sau scurte momente de claritate în ceea ce privește natura mai adâncă a sinelui, urmate aproape imediat de reafirmarea modurilor noastre obișnuite de gândire. Aș fi putut, foarte simplu, să-mi spun că îngerii nu există așa... la vedere, că e doar rezultatul unei bogate imaginații. Dar, spunându-mi asta, ea nu s-ar mai fi dus să-și vadă mătușa și să-i ofere alinare în ziua în care a ieșit din comă. Pentru ca, apoi, să intre-n comă din nou, dar ținută-n brațe chiar de înger. Pentru ca noi să fim capabili de a profita de bogata noastră înțelepciune intuitivă, trebuie să cultivăm acest mod mai profund de cunoaștere. Facem asta învățând să ascultăm: să ascultăm vocea lăuntrică, să ascultăm tiparele de gândire, să ascultăm legile și armoniile Cosmosului din care suntem parte, cum spune Ram Das. Să învățăm să ascultăm păstrând un echilibru delicat între mintea liniștită, meditativă – de care toți avem atâta nevoie în aceste vremuri pe care le trăim acum – și inima deschisă, plină de compasiune și iubire. Această disciplină a ascultării atente este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, în viață sau pe moarte.

În loc să urlăm la cei aflați în pragul morții: promite-mi că te faci bine și că ieșim în oraș să mâncăm o prăjitură ca pe vremuri – cum i-a spus o prietenă acelei mătuși aflate pe patul de spital – mai bine am sta în liniște și-n ascultare, mângâind trupul obosit și gata să treacă dincolo. Nu-i putem însă sluji pe ceilalți, adică nu-i putem asculta, dacă nu avem rădăcinile adânc înfipte în munca cu noi înșine, în recunoașterea intuiției noastre, în acceptarea dimensiunii profunde a sufletului nostru, dincolo de corp. Habar nu am cum arată lumina care ne cuprinde când ușa morții se deschide, dar acum – după toate experiențele de conștiință extinsă în acești 15 ani de când a murit mama - știu sigur că întunericul, de care atât de mult mă temeam, are în el cea mai strălucitoare lumină. Lumina transformării.

Pentru că ne pomenim morții, azi, 1 noiembrie, am ales să împărtășesc aceste câteva rânduri cu tine. Te invit să aprinzi o lumânare azi și să-ți pomenești toți morții, părinți, bunici, străbuni, copii... Fără vinovăție, fără judecată, fără suferință, conținându-ne durerea și emanând recunoștință pentru tot ce ne-au adus.

Cu siguranță și tu ai fost pus față în față cu suferința pierderii cuiva drag. Poate că ai fost pus în situația teribilă de a privi în ochi, o ființă iubită, pe cale de a pleca și nu ai știut ce să spui, ce să faci, fiind încremenit de propria-ți frică de moarte. Tocmai atunci când celălalt avea cea mai mare nevoie de mângâiere, de deschidere, de conținere, de ascultare, de iubire, de compasiune, de adevăr. Dar n-ai știut să faci altfel, nimeni nu ne-a învățat decât să ne îmbrăcăm cu umbrele care continuă să acopere subiectul morții.

Fie să învățăm să ne deschidem, cu sinceritate, porțile inimilor și să învățăm să spulberăm marele tabu al morții. A face asta înseamnă, de fapt, a ne recupera adevărata calitate și bucuria Vieții. Suntem mult mai mult decât corpurile noastre, mult mai mult decât am crezut. De ce nu ne-am da voie să vedem că și moartea este altceva decât am fost învățați. Acceptând moartea, vom învăța să trăim deplin.

 

 




"Căutăm Maestrul înafară câtă vreme nu găsim încrederea în noi înșine și în Existență. Încetând căutarea, ego se dizolvă și survine miracolul Încrederii în propria noastră Creație."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

ANTICANCER ANTICANCER

Cu toţii putem folosi cât mai bine posibil această revoluţie a cunoştinţelor care s-au dobândit în materie de cancer, atât pentru a ne proteja de factorii externi, cât şi pentru ...

Articole pe aceeași temă

Magia Ultimă, Iubirea Magia Ultimă, Iubirea
Mereu de la capăt, ne naștem din nou și din nou

Am dovedit ceea ce aveam de dovedit, până când am înțeles că a dovedi este neîncredere în sine. Am dovedit părinților mei, oamenilor din preajma mea, lumii și universului, iubitei ...

Prezența Prezența
Revelația nu valorează nimic, dacă nu este coborâtă în viața de fiecare zi

Aceste momente de revelație, de deschidere, de bucurie și încredere – trăite în călătoriile pe care le oferim – sunt întotdeauna pline de inspirație. Ele ne revelează sacralitatea ...

A inspira, în Septembrie A inspira, în Septembrie

Toți căutăm aceleași lucruri: bucuria de a trăi, de a ne exprima pe noi înșine, căutăm conexiunea cu ceilalți și armonia în relații, căutăm să materializăm visul pe care îl visăm ...

Balsam tămăduitor Balsam tămăduitor

Acum, la mijloc de septembrie, e timpul potrivit să ne întoarce puțin mai mult la noi, permițându-i energiei ce ne îmbrățișează viața să curgă. Să lăsăm. Să dăm drumul. Viața este ...

Frica și Iubirea Frica și Iubirea
Dare de seamă despre roluri, relații și Creații

Marea piesă de teatru în care forțele arhetipale antagonice ale fricii și ale iubirii se luptă pentru inima omului, își are cea mai spectaculoasă scenă în relația de cuplu, tocmai din cauza ...

Adevărul înaintea Iubirii Adevărul înaintea Iubirii

Mulți dintre noi nu stăm prea bine, în această perioadă, cu răbdarea în fața a ceea ce considerăm a fi subiectiv, superficial sau foarte sensibil. Și asta pentru că nu ne acceptăm propria subiectivitate, ...

În tăcere rezidă energia puternică a vindecării În tăcere rezidă energia puternică a vindecării

Nu știu cum este la tine în această perioadă dar eu mă confrunt cu momente în care parcă aș fugi departe de toată această agitație, departe de agresivitatea pe care o simt în traficul ...

ARC 2017: Ochi de gheață (I) ARC 2017: Ochi de gheață (I)
Comunicare. Armonie. Alegeri. Vindecare. Un Nou Început.

Mă privește direct în ochi, cu sufletu-i deschis în fața mea. Privirea sa e generoasă, blândă, curioasă. Am de ales: îl privesc la fel, cu inima deschisă, lăsând să vadă toate ...

Evadare din Flatland Evadare din Flatland

Privește un moment în viața ta, oricum ar fi ea. Privește la felul în care platitudinea se naște rapid în relațiile cele mai fierbinți, în proiectele cele mai pasionante, la felul în ...

40 de zile 40 de zile

Stau departe de mișcări spirituale ce sunt la modă și care vin și pleacă, golite de substanță și lipsite de autenticitate. Dar a fi conectată cu ritmurile Lunii, cu Natura, cu străvechi cunoașteri - ...