AmmaRa rubrica Aripi de Înger

Publicat la 01.11.2017 Comentarii

Aripi de înger

O priveam dansând în mijlocul camerei – templul feminității noastre unde ne petrecem în Cercul Sacru Anam Cara la fiecare Lună Nouă – când, deodată, chiar din mijlocul spatelui, dintre omoplații ei, am văzut cum îi creșteau aripi aurii de înger. Au crescut și au crescut și, încet, încet, s-au desprins chiar în clipa în care ea a rostit cu voce tare: mătușa mea se pregătește să treacă vălul. Vorbele ei au însoțit însăși desprinderea aripilor pe care eu mă minunam privindu-le crescând din ea. Și am înțeles, în acea clipă magică, cum sufletul care se pregătea să treacă vălul avea nevoie de însoțirea celei pe care eu, de dincolo de lacrimile recunoștinței ce-mi curgeau acum pe chip, o priveam dansând.

A doua zi am îndemnat-o să se ducă să-și vadă mătușa. Este în comă, în spital, dar mă duc. Da. Când s-a întors, mi-a povestit ce a trăit în cele 24 de ore cât a stat cu ea în spital. Un film extraordinar ar ieși, de aș putea reda tot ce mi-a împărtășit. Nu pot reda aici împărtășirea ei. Poate că, într-o zi, va alege chiar ea să scrie despre propriile ei trăiri în acea ultimă vizită. Îngerul a mai însoțit-o, în această dimensiune, încă 7 zile pe mătușa intrată acum în comă, apoi a condus-o dincolo.

Oare de ce ne ferim atât de mult să vorbim despre moarte și a muri, hrănind în continuare tabu-ul morții?

Povestirea ei despre acea zi în spital m-a aruncat pe mine în amintiri din perioada când o însoțeam pe mama. Fără să știu tot ce știu acum, purtând-o din spital în spital, am chinuit-o în medii sterile ce o separau de noi, de familie, de mediul ei cunoscut, de pisica ei. Un mod extrem de barbar de a ne ispăși frica și vina în fața morții, imaginându-ne că, folosind tehnologia și mecanica sterilă a timpurilor moderne, „facem tot ce putem pentru a-i salva”. Aș da orice acum să fiu cu mama, chiar și doar o zi. Ultima ei zi din viață. În care, în loc s-o duc din nou la spital, s-o țin în brațe și s-o mângâi și să-i spun: Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce-ai fost pentru mine. Te iubesc și-ți mulțumesc pentru tot ce m-ai învățat. Te iubesc și-ți mulțumesc și te însoțesc acum, cu profundă recunoștință. Du-te liniștită. Te voi onora și celebra mereu. Trăindu-mi deplin viața, vei continua să trăiești prin mine. Acceptându-mi feminitatea, vei putea simți și tu, prin mine, ceea ce nu ți-ai dat voie să simți. Te iubesc și-ți mulțumesc.

Dar eu am dus-o la spital de frică și din neputința de a accepta realitatea. Nerespectându-mi intuiția, nu am putut trece de îndoiala care o despuia de toată puterea ei. Nu-i puteam permite intuiției mele – oricât de mult ea încerca -  să-mi arate că dincolo de acel corp al mamei mele care ceda exista și o altă parte, mai adâncă, mai profundă, a ființei sale cu care mă puteam conecta. De aș fi știut ce știu și simt acum.... Însă... Nu regret. Nu mă judec. Nu mă învinovățesc. Atât am știut. Atât am putut. Atunci. Acum, știu mai bine. Moartea ta, mamă, nu a fost o înfrângere, sau o nefericită eroare a lui Dumnezeu. A fost o transformare de care tu aveai nevoie atunci. Iar această transformare, a ta, m-a condus la o renaștere. Mulțumesc și te iubesc.

Majoritatea oamenilor experimentează doar „sclipiri” intuitive sau scurte momente de claritate în ceea ce privește natura mai adâncă a sinelui, urmate aproape imediat de reafirmarea modurilor noastre obișnuite de gândire. Aș fi putut, foarte simplu, să-mi spun că îngerii nu există așa... la vedere, că e doar rezultatul unei bogate imaginații. Dar, spunându-mi asta, ea nu s-ar mai fi dus să-și vadă mătușa și să-i ofere alinare în ziua în care a ieșit din comă. Pentru ca, apoi, să intre-n comă din nou, dar ținută-n brațe chiar de înger. Pentru ca noi să fim capabili de a profita de bogata noastră înțelepciune intuitivă, trebuie să cultivăm acest mod mai profund de cunoaștere. Facem asta învățând să ascultăm: să ascultăm vocea lăuntrică, să ascultăm tiparele de gândire, să ascultăm legile și armoniile Cosmosului din care suntem parte, cum spune Ram Das. Să învățăm să ascultăm păstrând un echilibru delicat între mintea liniștită, meditativă – de care toți avem atâta nevoie în aceste vremuri pe care le trăim acum – și inima deschisă, plină de compasiune și iubire. Această disciplină a ascultării atente este responsabilitatea noastră, a fiecăruia, în viață sau pe moarte.

În loc să urlăm la cei aflați în pragul morții: promite-mi că te faci bine și că ieșim în oraș să mâncăm o prăjitură ca pe vremuri – cum i-a spus o prietenă acelei mătuși aflate pe patul de spital – mai bine am sta în liniște și-n ascultare, mângâind trupul obosit și gata să treacă dincolo. Nu-i putem însă sluji pe ceilalți, adică nu-i putem asculta, dacă nu avem rădăcinile adânc înfipte în munca cu noi înșine, în recunoașterea intuiției noastre, în acceptarea dimensiunii profunde a sufletului nostru, dincolo de corp. Habar nu am cum arată lumina care ne cuprinde când ușa morții se deschide, dar acum – după toate experiențele de conștiință extinsă în acești 15 ani de când a murit mama - știu sigur că întunericul, de care atât de mult mă temeam, are în el cea mai strălucitoare lumină. Lumina transformării.

Pentru că ne pomenim morții, azi, 1 noiembrie, am ales să împărtășesc aceste câteva rânduri cu tine. Te invit să aprinzi o lumânare azi și să-ți pomenești toți morții, părinți, bunici, străbuni, copii... Fără vinovăție, fără judecată, fără suferință, conținându-ne durerea și emanând recunoștință pentru tot ce ne-au adus.

Cu siguranță și tu ai fost pus față în față cu suferința pierderii cuiva drag. Poate că ai fost pus în situația teribilă de a privi în ochi, o ființă iubită, pe cale de a pleca și nu ai știut ce să spui, ce să faci, fiind încremenit de propria-ți frică de moarte. Tocmai atunci când celălalt avea cea mai mare nevoie de mângâiere, de deschidere, de conținere, de ascultare, de iubire, de compasiune, de adevăr. Dar n-ai știut să faci altfel, nimeni nu ne-a învățat decât să ne îmbrăcăm cu umbrele care continuă să acopere subiectul morții.

Fie să învățăm să ne deschidem, cu sinceritate, porțile inimilor și să învățăm să spulberăm marele tabu al morții. A face asta înseamnă, de fapt, a ne recupera adevărata calitate și bucuria Vieții. Suntem mult mai mult decât corpurile noastre, mult mai mult decât am crezut. De ce nu ne-am da voie să vedem că și moartea este altceva decât am fost învățați. Acceptând moartea, vom învăța să trăim deplin.

 

 




"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Cartea 44 Cartea 44

În mod straniu dar magic, această primă carte purtând semnul Călătoriei Inimii este o carte de poezie. Dar mult mai mult decât atât. Este o poveste de dragoste între oameni care-și ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Respirația Holotropică Respirația Holotropică

Această carte se constituie într-un omagiu adus lui Stanislav Grof și Christinei Grof și lucrului lor de peste 40 de ani pe tărâmurile explorării Conștiinței. Respirația Holotropică a contribuit ...

Workshopuri relevante

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Articole pe aceeași temă

Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea Cheile Maturității – Angajamentul și Responsabilitatea

Ținând cont de tot ce trăim în aceste vremuri, habar nu am la ce vârsta anume ar trebui să facem, cu adevărat, tranziția către etapa maturității. Unele cărți de psihologie spun că în ...

Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o Iubește-ți mintea așa cum e ea. Apoi îmblânzește-o

Cuvântul apa scris pe hârtie nu va potoli iluzia setei mistuitoare. Mintea mea neîmblânzită poate așterne  romane raționale despre apă, amplificându-mi angoasele până ...

Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine Să fim mai buni și mai blânzi cu noi înșine

Un timp al fricii și al furiei într-o spirală a tensiunii. A alege în mod conștient un alt drum interior, o alegere cu consecințe enorme în plan personal și colectiv. A avea dreptate sau a ...

Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine Acele vechi obiceiuri ale Copilului din mine
Și transformarea lor în Autenticitate

Suntem adulți, de multe ori când ne privim în oglindă asta ne spunem. Suntem adulți. Și asta deoarece suntem foarte atașați de forme, nu ne-am antrenat acea privire ageră care pătrunde dincolo ...

Sub imperiul dependențelor Sub imperiul dependențelor
Setea de Întregire și Eliberarea

Respir. Mă așez în centrul meu și inspir pe nas și expir pe gură. Îmi formez un centru de senzații în piept, ce îmi conectează atenția în corp. Îmi duc atenția în ...

200 200
Colivia, acvila și Cerul

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Iubirea există! Iubirea există!
Doar frica ne desparte

Există nenumărate momente în trecutul nostru în care ne-am simțit răniți, abandonați, nevăzuți, ignorați, nedreptățiți, agresați, tocmai de aceia de la care așteptam totul. Poate părinții ...

Oriunde, oricine ai fi Oriunde, oricine ai fi
Nu ai fost niciodată singur

    A gândi și a face au devenit natura noastră. Am fost educați în acest fel. Ignorăm părți masive din ceea ce suntem și asta distorsionează relația noastră cu noi înșine ...

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

Ascultarea și dizolvarea durerii Ascultarea și dizolvarea durerii

Ascultarea este o atitudine și declanșează un miracol interior, o transformare care nu este posibilă altfel. Una dintre cele mai extraordinare aplicații ale ascultării se referă la dizolvarea durerii, fie ...