Punct rubrica Frica și Centrul

Publicat la 23.01.2018 Comentarii

Horia Francisc Țurcanu Horia Francisc- Țurcanu

Suntem asemenea. Uneori îmi este dificil să mă deschid în fața acestor dimensiuni largi ale ființei, îmi este dificil să ies din identificarea cu creația mea numită gândire, din emoțiile care mă traversează și uneori mă zguduie. Uneori felul în care relaționez cu ceilalți oameni și cu realitatea mă doare și atunci am nevoie să-mi reamintesc, să mă întorc din durere înapoi, în centrul ființei mele, de unde pot în sfârșit să dizolv contururile separării. Desigur, chipurile noastre sunt diferite, ca și detaliile biografiilor noastre, dar în mod fundamental suntem foarte asemănători. Mecanica rafinată a ființei este aceeași, modurile în care trăim aventura de a fi în corp, în relații, în experiența umană, emoțiile noastre sunt experiențe personale ale unui singur câmp colectiv, barierele pe care le construim în mod inconștient uneori, au aceeași natură. Dar și căutarea noastră are un singur obiect, în ultimă instanță vrem aceleași lucruri pentru noi înșine, tindem către aceeași completitudine, către același Adevăr mai larg, către aceeași bucurie a vieții. Dă-ți voie un moment, în vreme ce respirăm împreună peste spațiu și timp să percepi, ca o sclipire, această profundă similitudine între noi. Suntem ca două semințe din care se naște o realitate comună. Și invers, aceeași realitate vastă, colectivă, naște semințe diferite. Aspectele personale sunt mereu cele care diferă, în vreme ce înlăuntrul și înafara lor, dimensiunile mai rafinate și mai largi ale existenței sunt spații comune. Corpurile noastre fizice par definitiv separate, poate că nu se vor întâlni niciodată pentru o îmbrățișare, dar în celelalte straturi ale existenței, iată, suntem împreună, ne putem simți. Conștientizează o clipă acest miracol. Acest spațiu vast al Conștiinței, în care noi suntem semințe de realitate, și felul în care aceste valuri în existență pe care le emanăm și le percepem, ne reunesc într-o experiență comună ce transcende cu mult lumea formelor și timpul liniar. Contemplă cale de câteva respirații adânci și lente, conștiente, sferice, profunde și vaste, această experiență și spațiul în care se petrece. Adaugă acum alte nenumărate semințe din care se naște această experiență, oameni ca și noi, în diferite sertare de timp și spațiu, care respiră, simt și creează această realitate colectivă, împreună. Unde se termină ceea ce numim eu, unde încep dimensiunile colective ale experienței? Noi toți suntem eu.

În mod deliberat nu am adus până acum aici, în spațiul colectiv al călătoriei noastre împreună, eu-l meu, al scribului acestor cuvinte. La fel ca în călătoriile de Conștiință ale Școlii Maestrului Interior, atunci când mă aflu în centrul unui cerc de oameni, al unei explorări în adâncurile ființei, identitatea mea liniară trebuie să se dea puțin la o parte, să devină mai transparentă, mai fluidă, pentru a face loc în experiență unor straturi ale ființei care nu mai sunt doar personale, ci colective. Ele fac parte dintr-un împreună. Vocea care ghidează explorarea nu mă mai reprezintă pe mine, ci ne reprezintă. Această multiplicitate a ființei face parte din natura ei profundă. Este perfect validă și pentru tine. Tu însuți înveți deja, încetul cu încetul despre fluiditatea ființei, despre a curge odată cu Viața, despre multiplicitatea ta interioară și a modela stările tale interioare. A învăța să dansăm percepând și creând în diferite straturi și niveluri ale ființei noastre face parte din demersul fundamental al acestei Călătorii împreună. Nu există nici un pericol ca identitatea liniară să dispară în neant. Între identitatea noastră personală și dimensiunile noastre transpersonale, colective, este un raport de simultaneitate. Ele coexistă în același timp, precum centrul și sfera. Personalitatea liniară este în centrul unei uriașe experiențe care se petrece în multe dimensiuni, și pe care o poți numi dumnezeu. Nu suntem conștienți de ele până într-o zi. Apoi începe un proces interior de conștientizare în care realizăm că tot mai multe dimensiuni ale realității, pe care le credeam în exterior, fac parte din noi înșine.

Aduc aici, în spațiul nostru de experiență comun, dimensiunea personală, eu-l liniar, pe care-l numesc Scribul, doar pentru a exprima o idee fundamentală: ceea ce suntem în dimensiunea noastră umană nu dispare, nu intră în disoluție, nu moare. Dimpotrivă, pentru a crea acest spațiu în care trăim împreună experiențe, înțelegeri, revelații, ființa mea mare, largă, cuprinzătoare, are nevoie pentru a se exprima de această dimensiune liniară a sa. Forjată în experiența identificării cu spațiul orizontal al existenței, această dimensiune numită Scribul, a dezvoltat capacitatea de a exprima lucruri, de a scrie, de a face conexiuni, de a comunica. Divinitatea interioară are nevoie de dimensiunea sa umană pentru a crea ceva în această dimensiune. Altfel ar rămâne tăcută, nevăzută, neauzită. Umanul și divinul se creează etern unul pe celălalt. Între aceste dimensiuni ale propriei ființe noi creăm întreaga realitate.

Îți spun aici toate acestea pentru că în fața transformării interioare, dimensiunea ta personală, liniară, structura egotică, se teme. Toți ne temem când suntem exclusiv la acest nivel. Ne temem că dacă nu mai suntem ceea ce credem că suntem, vom muri. Vom dispărea. Am trăit eu însumi și împreună cu oamenii pe care i-am condus către expansiunea conștienței, de nenumărate ori, această spaimă care survine în momentul în care barierele se rup, se dizolvă, în care vălul identificării se disipează. O frică structurală care îngheață corpul, activează mintea și blochează procesul. Dorim în adâncurile noastre, profund, să avem experiența expansiunii, să ne reconectăm cu Întregul, dar ne temem în același timp să depășim granițele. Dincolo de dimensiunea liniară este necunoscutul. Aceasta este identificarea. Credem că ceea ce suntem se oprește la granița a ceea ce știm, ceea ce gândim, la limitele propriilor obișnuințe și dacă vom trece dincolo, vom muri. Identificați fiind cu starea liniară a Conștiinței, nu ne dăm seama că dincolo sunt dimensiuni ale propriei noastre ființe. Că trecerea graniței nu este un salt în neant, ci o întoarcere la starea de întregire, de completitudine a propriei ființe. Granița realității liniare împarte un spațiu care este unitar, în eu și rest, în aici și acolo, în ceea ce știu și necunoscut. Credem că putem fi aici sau acolo. Nu ne putem imagina că aici și acolo sunt dimensiuni ale unei singure monade, și că noi înșine facem despărțirea și creăm granița. Gândirea noastră și ceea ce credem că știm, este aceea care creează această ruptură interioară a percepției. Într-0 dimensiune mai largă, noi nu am fost niciodată despărțiți de acest mare rest. Doar credem asta, și credința noastră devine realitatea și experiența noastră deplină.

Aceasta este experiența duală a realității. Ori/ori. Aici/acolo. Dar pe măsură ce avansăm în proces și învățăm că granițele sunt doar interioare și că noi înșine suntem creatorii lor, descoperim că suntem mai degrabă și/și. Aici și acolo fac parte din același spațiu al propriei ființe. În același timp. Umani și divini. Materie și spirit. Densitate și subțirime. Mai mult decât atât, pe măsură ce deslușim rafinamentul ființei în interiorul nostru, în corp, se deschid porțile percepției în exterior. De fapt, descoperim că interiorul și exteriorul sunt un singur spațiu, despărțit de suprafața de separare a identității pe care ne-am asumat-o. Este momentul în care bula de realitate începe să se transforme sub puterea Conștienței, devine tot mai cuprinzătoare și tot mai transparentă, mai fluidă. Dimensiuni tot mai profunde și tot mai vaste ale existenței le includem în propria noastră identitate. Spații care erau inconștiente și pe care le consideram străine de ceea ce suntem, pe măsură ce devenim conștienți de ele, le includem în sfera de experiență pe care o numim eu.

Dimensiunile inconștiente ale ființei noastre nu sunt doar cele rafinate, spirituale, divine, pe care le credem exterioare. Sunt și dimensiuni dense, profunde, îngropate în adâncurile noastre, conținuturi psihice, emoționale, relaționale, adânc îngropate sub nivelul gândirii liniare. Identitatea noastră obișnuită este cu adevărat un glob a cărui suprafață este făcută din gândire. Ne temem să ieșim din identificarea cu această suprafață, ne temem de dimensiunile inconștiente ale ființei noastre pentru că sunt iraționale, pentru că nu pot fi controlate de la nivelul gândirii. Dar procesul întregirii prin Conștiență este sferic. Deschiderea către dimensiunile inconștiente ale propriei ființe se petrece către în afară dar și către înăuntru, către dimensiunile spirituale dar și către cele dense, psihice, emoționale, profunde. Frica de a trece dincolo de granițele identității liniare, de a părăsi suprafața subțire de realitate cu care suntem identificați, este frica de dumnezeu - exterioară, dar și frica de conținuturile propriei noastre profunzimi - interioară, unde sunt îngropate experiențe uneori foarte dureroase și traumatice. Este o singură frică și se naște din identificare. Este proprie stării de limitare dramatică a percepției, a identității liniare.

În procesul tău de transformare interioară vei trăi această frică fundamentală de necunoscut, care se naște din identificare. Este inevitabilă. Frica este granița, limita. Nu avem, în viețile noastre, de înfruntat decât propriile noastre limite, auto-create. A transcende propriile limite, a merge dincolo de propria frică, este singura cale de a recupera Conștiența, care se conjugă în primul rând cu a simți. A avea curajul să simțim din nou dimensiuni pe care le-am considerat străine sau pe care le-am îngropat în adâncuri este un act de vindecare, de expansiune, de transcendență pe care, oricât am amâna, îl vom face într-o bună zi.

O identitate liniară rudimentară, un ego în stadiul său primar, se consideră pe sine – eu - o gândire sigilată într-un corp fizic, care este și granița dintre interior și exterior. Ba chiar își consideră gândirea o emanație a materiei și reduce astfel propria ființă la un singur nivel al existenței. Este cea mai strâmtă identitate, cea mai opacă și cea mai terifiantă, cutremurată permanent de frică existențială și prizonieră a întregului spectru de emoții distructive, pe măsura însingurării și a lipsei profunde de conexiune cu ceilalți și cu marele rest. Considerându-se materie, nu poate vedea în afară decât materie. Un univers mecanic, rece, ca o mașinărie strivitoare, guvernat de legile impersonale ale fizicii. În interior, această limitare dramatică a percepției conduce la o separare de lumea emoțiilor și la îngroparea în adâncurile ființei a unor conținuturi emoționale care iau proporții de coșmar. Gândirea ce caracterizează acest tip de identitate este cea exclusivă. Ori se consideră materie care gândește, ori se consideră un spirit izgonit din cer și condamnat la închisoare în materie, confundând spiritul cu propria gândire. Acest tip de identitate rudimentară creează o psihologie ale cărei trăsături esențiale sunt frica și separarea de propria lume lăuntrică, dar și de lumea exterioară. Totul se reduce la ceea ce percepe – materia, și la ruptura profundă față de orice altceva. 

În fața dizolvării granițelor, structura egotică se teme fie de dispariție, fie de rătăcire în vastul ocean al Conștiinței, pe care începe să-l perceapă. Imensitatea realității, profunzimea ei insondabilă și irațională, vastitatea enormă a existenței, dar mai ales faptul că realitățile au darul de a ne absorbi dacă nu avem un Centru, sunt înspăimântătoare. Amintește-ți: unul dintre atributele fundamentale ale Conștiinței universale și deci a propriei tale conștiințe este acela de a se identifica cu diferitele dimensiuni ale existenței. De a trăi acea realitate ca și cum ar fi singura. De aceea este nevoie de un Centru, de aceea este nevoie de practica Prezenței care presupune transparență în fața oricărei dimensiuni. Altfel, pericolul de a ne rătăci, de a pierde reperele, este real în vastul ocean al Conștiinței. Deschiderea granițelor este un proces natural, și este un drum al Conștienței, o transformare interioară treptată, ca rezultat al unor alegeri interioare și conștiente. Dar, uneori, oamenii aleg mijloace nepotrivite cu starea lor de conștiență momentană. De pildă folosesc droguri sau chiar plante sacre pentru a forța deschiderea granițelor. Ei nu sunt pregătiți pentru această deschidere, nu au exercițiul Centrului stabil, al transparenței, al ancorării Atenției în corp, și astfel experiența deschiderii forțate devine uneori un coșmar. Cele mai terifiante conținuturi survin brusc în percepție, sau și mai dramatic, rătăcesc fără reper în bătaia vânturilor și a valurilor acestui ocean de o vastitate inimaginabilă. Forțarea granițelor separării în absența lucrului cu starea de Prezență poate conduce la adâncirea separării între aici și acolo, și la dezechilibre grave. Dar acesta este un subiect separat pe care îl vom explora împreună într-o altă etapă a călătoriei noastre. Pentru moment important este că nu există însă nici o primejdie să ne rătăcim câtă vreme am creat un Centru de Atenție ancorat în miezul densității, al spațiului fizic, în materie.

Acest Centru de realitate nu este prizonierul spațiului fizic, ci dimpotrivă, este creatorul acestuia. Este miezul absolut al experienței vieții. Densitatea sa este Zero. Acest miez al realității, această sămânță de experiență de viață se află în adâncul pieptului tău – și al meu. Tot ceea ce putem percepe este creația acestui Centru de Conștiință. Identitatea ta, oricare ar fi ea, ca și a mea, se naște din acesta, în orice moment. Privește cu ochiul magic al inimii tale existența de jur împrejurul tău. Miriade de Centre sau Puncte de Conștiință din care izvorăște realitatea a nenumărate identități. La nivelul primului strat, cel al materiei, al corpului, aceste identități par diferite. Chipul meu și al tău sunt diferite.

Dar la nivelul energiei vitale deja, identitățile noastre sunt mai greu de separat. Energia gesturilor noastre, care are mai degrabă densitatea unei bio-energii, nu mai pare atât de personală. Atunci când construim o relație cu cineva, relația în sine este un spațiu de interferență, o energie compozită, care poartă amprenta diferențelor la nivelul materiei, dar devine o energie comună. Un fel de osmoză care are o natură colectivă. Cea mai mică colectivitate, sau relație, se petrece între doi oameni. Ei o percep și o creează în același timp. Dar adâncurile lor, sursa din care se naște această energie compozită a întâlnirii, este acel misterios Centru sau Punct de Conștiință, acea sămânță a realității, acel Zero.

Cu cât densitatea diferitelor straturi ale ființei este mai rafinată, cu atât ele sunt mai puțin personale și mai colective. (...)

Agnis

Un fragment din Cartea Maestrului Interior




"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Workshopuri relevante

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

Magicianul în mijlocul Realității sale Magicianul în mijlocul Realității sale

Umanitatea căzută în iluzie a căutat mereu o scurtătură pentru a ieși din propria nefericire. Simțindu-se separată de realitate a visat la puterile magice, la bagheta fermecată, la o formulă secretă, ...

Cât putem de fapt? Cât putem de fapt?

Credem despre noi că suntem neputincioși în prea multe aspecte ale vieții noastre. Credem că nu putem avea o slujbă care să ne placă la nebunie și să ne aducă suficienți bani pentru a ne împlini ...

Disciplina Prezenței Disciplina Prezenței

Nu este vorba despre a ne descoperi pe noi înșine. Suntem deja ceea ce suntem. O imensă experiență umană trăiește în interiorul nostru, și din această experiență am creat diferite identități ...

Disciplina Atenției Disciplina Atenției

Atenția este energie. Mai precis energia sacră a Creatorului. Și este în administrarea fiecăruia dintre noi. Suntem o Sursă a acestei energii. Atenția este un principiu creator fundamental. Oriunde îmi ...

Restructurare. Responsabilitate. Renaștere Restructurare. Responsabilitate. Renaștere
a 4-a generație

Ne-am tot învârtit în cercuri vicioase ce ne-au ținut departe de adevăratele priorități însă, acest modul cu a sa energie, ne-a adus fiecăruia în parte și tuturor împreună, ...

Împlinesc 50 de ani. Împlinesc 50 de ani.
O Inițiere în Practica Prezenței

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de ...

Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul Horia Francisc-Țurcanu: 47. Iubirea și Deșertul

Sunt la etajul 36 al unui zgârie-nori. Vântul fierbinte al deșertului îmi arde fața. De jur-împrejur aerul e orbitor. De la soare, de la nisip și de la sticla cu oglindă aurie a clădirilor. ...

Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine Totul în jurul nostru ne amintește de noi înșine

Chiar aici aproape de noi, în România, există numeroase locuri unde poți simți conexiunea profundă cu natura. Poți simți Pământul, viu, fremătând, poți simți muntele și marea, ...

Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe Adevăruri Simple despre Schimbări Mărețe

Să ne aduce amine că energia este doar informație. Și misiunea noastră este să învățăm să interpretăm semnele pe care ni le oferă curgerea energiei în realitatea vieții pe care o trăim. ...

Mintea rațională și mintea vastă Mintea rațională și mintea vastă

Suntem ființe complexe, multidimensionale, de o frumusețe indescriptibilă. Avem la dispoziție toate mijloacele pentru a trăi Măreția și a ne exprima pe deplin potențialul nostru fabulos de Creatori liberi ...