AmmaRa rubrica Ce vrem, de fapt?

Publicat la 10.02.2018 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

În această dimineața cu soare, aici la București, m-am pornit într-o aventură alături de trei ființe dragi inimii mele. Ne-am bucurat de soare – deși era cam rece afară – și de a fi împreună. Ne-am jucat cu imaginația, schimbând perspective vechi și credințe limitative. Întrebarea principală în al nostru joc a fost: ce vrem, de fapt? Și de aici, din această întrebare pusă în centrul jocului, am ramificat multe altele asupra cărora ne-am dat voie, tot prin joacă, să reflectăm. Ce contează, cu adevărat, cel mai mult în viața noastră? E important doar să avem încredere și să ne dăm voie a face lucrurile care ne aduc nouă înșine bucurie sau putem crea momente (precum cel pe care l-am trăit azi împreună cu cei dragi inimii mele) în care să fim toți în bucurie împărtășind jocul imaginației, al visării, al creației, al încrederii și al iubirii?

Eu astăzi aveam programată o zi de solitudine, Agnis fiind plecat la Cluj. Și, totuși, deși simt că sufletul meu are nevoie de solitudine, de liniște, de ascultare, am ales să schimb și să curg cu acest joc al imaginației de care m-am bucurat foarte mult. Conexiune, iubire, prin miracolul momentului prezent trăit împreună. Această călătorie a conștienței, împărtășită și în astfel de momente, nu este altceva decât iubire. Recunoștință de a fi aici, acum, împreună, în această viață. Învățând, împreună, să lăsăm de o parte grijile, fricile, îndoielile, detaliile. Să ne dăm un pas în spate... sau să ieșim pe un balcon și să privim deschiderea din fața noastră... visând că avem un lac frumos chiar la câțiva zeci de metri în față. Ne-am jucat de-a visarea. Lac, leandri, salcâmi cu flori mov, plimbări pe lac cu caiacul... Hey, oameni buni, suntem în viață! – ne venea să strigăm de la balcon. Respirăm. Ne privim. Ne simțim. Ne atingem. Ne ținem în brațe. Ne ascultăm. Suntem conștienți. Ce miracol! Ce bucurie! Putem rămâne ancorați în gândire veche, în tipare vechi, în credințe limitative, sau putem crește. Putem alege să vedem altfel lucrurile, oamenii. Nu toți sunt „mafioți” J (a fost o glumă a noastră azi). Aparent o simplă plimbare, la aer, în natură, jucându-ne de-a imaginația, a trezit miracolul de a fi dispuși să facem altfel, să învățăm, să schimbăm, să transformăm. Căci, da, suntem pregătiți să facem asta. Arătându-ne lumii așa cum suntem, fără fitze și alte alea în cap, ne punem mereu în situații în care să creștem, să fim provocați la a vedea altfel, a schimba perspectiva, a fi pregătiți pentru a primi ceea ce Existența ne oferă. Și multe are dumneaei a ne oferi dacă ne-am deschide total pentru a primi. Dacă n-am fi ales Calea Conștienței n-am fi putut trăi joaca de azi cu atâta bucurie și lejeritate și deschidere. Poate că n-am fi simțit nimic altceva decât că oamenii sunt „mafioți” :-) Ne-am fi închis și... adio bucurie și curgerea imaginației, adio să vedem leandrii și salcâmii înfloriți. Dar, clipă de clipă, am fost conștienți că putem privi întreaga realitate cu ochi plini de recunoștință. Mai ales dacă făceam un pas înapoi, alegând o privire mai largă de dincolo de orice judecată și orice etichetă. Curgere. Schimbare. Inima se deschide când ieșim din gândirea haotică a tiparelor vechi ce îngrădesc imaginația. Viața ne dăruiește în permanență când alegem să trăim cu adevărat. Dincolo de orice provocare, durere, emoție - dacă ne smulgem din labirintul gândirii compulsive – există și liniște și bucurie. Există și sensibilitate, și compasiune și empatie și multă iubire.

Așadar, împărtășesc aceste rânduri cu voi, pentru că simt să eman chiar acum recunoștință pentru ceea ce am trăit astăzi – viață împărtășită cu cei dragi. Fiecare moment a fost un miracol. Soarele a strălucit pe întreaga durată când noi am jucat, afară în Natură, jocul imaginației. Imediat ce am intrat într-un restaurant să mâncăm la prânz, s-a înnorat afară. Viața este bogată și plină de frumusețe, de alegem s-o vedem în acest fel. Pentru mine, curgerea acestui dans numit viață este un adevărat miracol pe care învăț – zi de zi – să-l onorez și să mă bucur de el. Nimeni nu mă poate învăța pașii acestui dans. E dansul vieții mele. Dacă nu-l dansez eu, atunci cine? Și, dacă nu acum, când? În loc să le vorbesc despre imaginație și despre cum e să curgi cu viața, am ales să fiu cu ei astăzi și să trăim împreună. E cea mai profundă lecție și care, cu adevărat, rămâne gravată în inimile noastre. Ceea ce trăim împreună. Și pentru a ne schimba perspectiva, din când în când, avem nevoie să facem un pas înapoi, sau să ieșim pe un balcon imaginându-ne un lac în față, și să ne întrebăm, cu cea mai mare sinceritate: ce vrem, de fapt? Ce contează, cel mai mult, în viața noastră acum?

Pentru mine, și cei cu care am petrecut astăzi jocul imaginației, contează conexiunea, bucuria, iubirea, compasiunea, Natura, recunoștința. Pentru tine, ce contează cel mai mult acum în viața ta? M-aș bucura să împărtășești mai jos.

Și cu asta aleg să închei acum scurta mea împărtășire. Emanând sentimentul recunoștinței. Eu sunt acum recunoscătoare pentru ceea ce am trăit astăzi. Tu, acum, pentru ce ești recunoscător? Avem atât de multe pentru care putem fi recunoscători. Te invit să împărtășești mai jos, la comentarii, pentru ce ești chiar acum recunoscător.

Întunericul îmbrățișează blând lumina, pe măsură ce se lasă seara, iar eu simt bucuria născându-se din sentimentul recunoștinței. Îmi venea să cânt, în urmă cu o oră, dar am ales să scriu și să împărtășesc cu tine cu încredere că simți vibrația cântării și a bucuriei mele. O bucurie născută din ceva atât de (aparent) simplu. Simplu dar greu de pus în cuvinte. Frumusețea naturii, miracolul de a fi împreună în dansul vieții și al visării și al imaginației și al creației și al momentului prezent. În Conștiență. În conexiune. Cum putem preda cuiva asta? Imposibil. E doar de trăit. Și dacă nu facem asta atunci ce? Ce altceva mai important și mai frumos am putea face?

Acest a fi în momentul prezent, creând lacul în fața noastră și salcâmii și leandrii înfloriți în mijloc de februarie, este cel mai frumos dar pe care ni-l putem oferi. Nu doar într-o însorită dimineață de sâmbătă din miez de februarie.

Recunoștință ție care ai ales acum să citești aceste câteva simple rânduri. Respiră și emană, la rândul tău, recunoștință pentru că poți citi, poți respira, poți simți. Emană recunoștință pentru că ești în viață.

„Cascadoria” în care m-am aruncat, cu vreo două luni urmă, în Thailanda fiind, m-a făcut să-mi spun de multe ori apoi: profundă recunoștință că sunt în viață. Acum. Respir. Mă mișc. Și după perioada de recuperare adaug acum... sunt recunoscătoare că te pot strânge, din nou, în brațele-mi lungi. Aș putea alege să te văd în orice fel, chiar și „mafiot”, și, totuși, dincolo de orice judecată și etichetă, aleg doar să... te văd. Te văd. Te simt. Te respir. Te recunosc, recunoscându-mă în tine. Și... atât. Și, după ce creăm un mic miracol privindu-ne adânc în ochi, să te strâng în brațe.... și să te invit să ne jucăm de-a... aaaahhhh, ce bine este!

Cu recunoștință,

P.S. Între 3 martie și 19 aprilie sunt în perioada mea anuală de liniște, ascultare, introspecție, creație lăuntrică. Un scurt sabat – cadou de ziua mea. Mă întorc, cu bucurie, în a face din această perioadă de a fi, direct în...

...Călătoria Renaște-Te Femeie!




"Credința este încrederea în ceva exterior. Încrederea se referă la profunzimea interioară a Ființei. Călătoria Inimii este transformarea care ne conduce de la Credință la Încredere."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Workshopuri relevante

Practica Prezenței Practica Prezenței
Experiența Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...

Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente Maestrul Interior. Arta Respirației Conștiente
Lucrul cu stările extinse ale Conștiinței este pentru viața de fiecare zi. A fi conștient este a percepe mai profund și mai rafinat realitatea vieții. Un nou grad de Conștiență permite o noi moduri de ...

Articole pe aceeași temă

2016 – Timpul Maestrului Interior 2016 – Timpul Maestrului Interior

Conștientizează un moment realitatea sferică dimprejurul tău, obiectele, formele, oamenii, sunetele, și felul în care te afli în mijlocul realității tale, în mijlocul experienței tale de ...

Corporate spirituality Corporate spirituality

În vreme ce în religiile tradiționale sunt osificate în doctrină, elemente ale experienței spirituale pătrund în lumea corporațiilor. Introduse pentru a crește productivitatea oamenilor, ...

Viața este un Cerc Viața este un Cerc
„Iarna face loc primăverii, apoi, vara crește din primăvară, până când anul se sfârșește în toamnă. Cercul timpului nu este rupt niciodată.”

Ritmul anotimpurilor naturii este prezent și în inima noastră. Poate că nu avem nevoie atât de mult de o psihologie explicită, cât, mai degrabă, de o întoarcere la încrederea în ...

Setea Setea

Un fel de tânjire interioară după ceva nedeslușit, un fel de dor arzător, de gol care se cere umplut, o memorie care-și caută amintirile și nu le găsește. Sentimentul că mai e ceva dincolo de platitudinea ...

Prezența Prezența

Pentru cea mai mare parte dintre oameni, dimensiunea spirituală a existenței nu are nici o legătură cu viața de fiecare zi, cu lumea în care trăim, cu corpul nostru, relațiile și situațiile vieții ...

Împlinesc 50 de ani. Împlinesc 50 de ani.
O Inițiere în Practica Prezenței

Sunt la fel ca tine. Am căutat mult o cale fără să știu ce caut și ne-închipuindu-mi mult timp că o voi găsi în locul cel mai neașteptat. Am scormonit în cărți, mulți metri cubi de ...

O revoluție a felului în care trăim O revoluție a felului în care trăim

A simți mai mult, mai adânc, mai rafinat, permite răspunsuri noi pe care le dăm vieții. Cum ar fi să putem percepe dimensiunea cuantică a existenței, în care fotonii urmează în mod magic ...

Prezența Prezența
Revelația nu valorează nimic, dacă nu este coborâtă în viața de fiecare zi

Aceste momente de revelație, de deschidere, de bucurie și încredere – trăite în călătoriile pe care le oferim – sunt întotdeauna pline de inspirație. Ele ne revelează sacralitatea ...

Vâltoarea Vâltoarea

Pentru ce trăiești? Ce vrei? De ce crezi că ceea ce vrei să trăiești depinde de alții sau de context? Dacă ești la fel ca mine crezi asta pentru că asta ai fost învățat să crezi. Este fals. Totul ...

De vrei să schimbi, Visează! De vrei să schimbi, Visează!
(Elio D’Anna - TEHNOLOGIA VISĂTORULUI)

Singura cale prin care poți schimba realitatea în care trăiești este de a Visa o lume nouă, de a proiecta o Viziune nouă. (...) A Visa este arta supremă a Zeilor. (...) A Visa este acea ...