Copiii din ziua de azi sunt expuși la toate formele de agresivitate: verbală, fizică, emoțională, pe diferite cai: familie, școală, mediu virtual și social în general. Statistici alarmante privind agresivitatea la copii și adolescenți sunt prezentate prin toate mijloacele de comunicare. Pare o situație scăpată de sub control, o situație dramatică la nivel planetar. De fapt, copiii oglindesc furia neconștientizată, neexprimată, care zace în adâncurile subconștientului familial.

Furia - o energie condensată în emoție și simțită ca disconfort. O stare nedorită, de care vreau să scap cât mai repede prin negare sau poate prin anihilare -  mecanisme complet inconștiente, îndelung exersate încă din fragedă copilărie sau, poate, prin a o proiecta în afară, tot în mod inconștient, într-o relație, orice fel de relație, ca de exemplu, cea cu copilul sau copiii.

Negarea sau anihilarea reprezintă doar o amânare a emoției, care, mai devreme sau mai târziu, cu următoarea ocazie, va reveni la cote mai mari, reclamând fără drept de apel toată Atenția. Identific adânc îngropată în ființă un conglomerat de disconfort și greață amestecat cu neliniște și dorința de a o lua la sănătoasa, dar și senzația de neputință și prizonierat în propria-mi casă, corpul.

Proiecția apare atunci când nu-mi pot recunoaște emoția etichetată ca „negativă”, și atunci o văd și o recunosc, doar în afara mea. Crizele de furie ale copilului sunt direct proporționale cu vârsta lui biologică. De la plânsul ore în șir, cu scurte pauze de somn odihnitor, al bebelușului, la micile crize de isterie manifestate prin țipete și plânsete în parc sau în magazin, până la explozia de furie verbală, gestuală și de atitudine din preadolescență și adolescență. Mintea aleargă înnebunita căutând cauze și soluții, apar întrebări și răspunsuri care închid rolul de părinte într-un ou de cristal, făcându-l sufocant și reactiv.

Un impuls, o vibrație aliniată la întreg, și o nouă respirație se naște: o inspirație scurtă, urmată de o expirație superficială. E o respirație mică, ruptă de Centru, absorbită emoției, care rezultă din indentificarea cu furia. Mă las surprinsă de momentul imediat următor, în care mii și milioane de respirații inconștiente condensate în spirale de experiențe petrecute în anonimatul separării de Sursă, devin suficiente pentru a-mi aminti că acum pot alege să fac altfel decât am făcut până acum. Alegerea transmută atenția pe respirație care își schimbă alura, devenind  o Respiratie Conștientă: din ce în ce mai suplă, mai amplă și sferică, dezlipită de planul mental, fără a pretinde nimic, fără a cauta soluții, glorie sau izbândă.

Uneori, câteva cuvinte rostite de copil în formă percepută ca reproș sau critică, ca lamentare sau acuzație, ajung cât să mă arunce în iadul furiei dosite. Nu e comod și nici plăcut ca părinte să recunosc propriile-mi răni și dureri în relația cu copilul. E nevoie de un ego maturizat care suportă lejer dezgolirea de pretenția perfecțiunii și a super-eroinei în fața puiului de Om. În același timp, ficare contact conștient cu câmpul de furie, cu rădăcini adânc înfipte în mediul familial, transgenerational, social si cultural, contribuie la vindecarea unor răni vechi prin reconfigurarea trecutului în momentul de prezență, ACUM și, în ultima instanța, la maturizarea egoului. Devine  un proces bidirecțional: părintele ghidează și conține creșterea și dezvoltarea copilului, copilul scoate la lumina, oglindește practic, rănile vechi ale părintelui, care nu sunt altceva decât mecanismele de supraviețuire și de protecție ale copilului rănit care a fost. E un proces de creștere și de maturizare împreună, deopotrivă părinte și copil. Un proces de co-creație, care, odată devenit conștient, deci asumat, aduce curgere și fluiditate în relația cu copilul. Și lucrurile nu mai par atât de grele, educația devine Ascultare Atentă. Un dans între simțire și gândire, între emoție și sentiment, care se naște în Centrul Ființei, Inima, împletit în iubire, duioșie, conținere și susținere cu cel sau cea care m-a ales ca mamă.

Cu Recunoștință pentru dansul Vieții Împreună !

Adriana Laura Stogrea