Vă mai aduceți aminte dragi părinți cum ne erau corectate temele și lucrările la școală? Cu siguranță vă amintiți cum erau subliniate, încercuite, bifate, evidențiate greșelile: pentru a le observa, pentru a le vedea, pentru a nu le repeta. Și părinții noștri făceau la fel. Încă se mai procedează și astăzi la fel în sistemul tradițional de învățământ și de asemenea în familie.

... doar că în toată această corectare, evidențiere accentul este pus pe greșeală și într-un fel trecut cu vederea ce este bun; cumva pare de la sine înțeles că ceea ce este corect, ce este bun nu trebuie evidențiat.

Acest mod vechi de „învățare din greșeli” are, însă, la nivel subtil un mecanism care presupune  canalizarea  atenției pe ce este greșit, care în final atrage după sine un mod de viață; un mod de viață cu atenția focusată pe ce  nu merge mai degrabă decât pe ce merge, o investiție de atenție și energie exact pe ceea ce de fapt nu ne dorim. Doar că atenția și energia hrănesc focusul nostru, adică ceea ce nu merge și iată-ne într-un labirint aparent fără ieșire. Mai mult decât atât, frica de a nu greși înăbușă din fașă curajul de a depăși granițe impuse, norme și metode standardizate de a viețui până la urmă într-un mod vechi, perimat, uscat și gol de seva vieții; sau  aceeași frică de a nu greși,  naște nevoia de perfecțiune și în final de control asupra vieții, conform unor norme și standarde fixe, liniare care nu au nici o legătura cu natura curgătoare a vieții.

V-ați oprit vreodată din a face ceva ce-ați fi vrut din inimă, spunîndu-vă: „așa ceva nu se face”, „așa ceva nu este bine, nu este corect”, „așa ceva nu merge”. Indiferent care au fost motivele, gândurile, logica acestor afirmații ele nu lasă câtuși de puțin un spațiu oricât de mic, o breșă cât de subțire de manifestare a creativității. Așa s-a întâmplat în școală, în familie, în societate atunci când eram copii și fiecare greșeală era evidențiată, așa se întâmplă și acum în viața de adulți când frica de a depăși granițe sau dorința de perfecțiune ne captează și ne canalizează atenția și energia pe ce nu merge, pe ce este greșit, pe ce nu vrem, lăsând să treacă cu nebăgare de seamă ceea ce merge, ceea ce este bun, ceea ce vrem. Un întreg arsenal de emoții și gândire veche atrage după sine acest mod de viață și în final o reiterare a trecutului sub formă puțin schimbată, dar în esență același. Mai mult, acest mod de viață este cel cu care îi amprentăm inconștient pe copiii noștri.

Acum, oprește-te o clipă drag părinte: închide ochii , respiră profund și adu-ți toată atenția în interiorul tău; ... apoi răspunde-ți ție însuți cu cea mai mare sinceritate ( o faci pentru tine, ești doar tu cu tine) de câte ori ai evidențiat sau chiar ai insistat asupra greșelilor copilului/copiilor tăi?, de câte ori ai trecut cu vederea sau n-ai luat în seamă realizările, progresele, lucrurile noi, frumoase, bune, năstrușnice făcute de copilul /copiii tăi?

... respiră profund și fii tu copilul în aceste situații: ce simți?, cum ai vrea să se poarte părintele/părinții tăi?, dar învățătorul, profesorul?, câtă încredere îți inspiră faptul că ești văzut, auzit pentru lucrurile bune, frumoase, corecte și câtă putere și forță de viață simți înlăuntrul tău?, simți că poți muta munții?

Respiră profund și lent și fii părintele care vrea copilul din tine să fii: sunteți la fel tu și copilul tău! Dacă te-a ales părinte în această viață este pentru că împreună puteți schimba: un mod vechi de gândire, un mod vechi de relaționare, un mod vechi de viață.

Despre asta este Tabăra de Vară Briza, care în fiecare vară reunește  părinți și copii dornici de a aduce în relația și în viața lor mai multă bucurie, mai multă frumusețe, mai mult adevăr, mai multă joacă, mai multă bogăție de trăire.

Ai vrea să schimbi lumea drag părinte? Începe cu tine și cu al tău copil: lumea începe cu tine, cu al tău copil și cu relația dintre voi!

... și dacă nu știi cum să începi Fă un Pas, Primul Pas al schimbării: înscrie-te împreună cu al tău/tăi copii în Tabăra de Vară Briza. Acolo, Împreună, călăuze, părinți și copii toți cu aceeași sete de schimbare a propriei vieți și a lumii, este mai ușor. Ne ajută pământul cu pădurile de mesteceni și fagi în care abundă bucuria vieții, ne ajută apa pârâului limpede care cântă frumusețea și curgerea vieții, ne ajută focul – Bătrânul Foc Sacru – care care transformă viața și își dansează flăcările în Jocul Vieții și ne ajută cerul cu răsărituri și apusuri în ritm de viață.

Vă așteptăm cu Bucurie, Joacă și Poftă de Viață, de Viață Nouă!

Dana Lar