Călăuza rubrica mama și MAMA

Publicat la 09.04.2018 Comentarii

„Unde începe și unde se termină rolul de mama ?”

O întrebare cu care m-am chinuit multă vreme. Și poate nu doar eu am făcut-o, ci și multe alte femei. Cum să fiu o mama bună fără să mă enervez, fără să mă înfurii  atunci când copilul refuză să mănânce sănătos, când nu vrea să doarmă la ora stabilită, când nu vrea să meargă la școală,  nu vrea să-și strânga jucăriile aruncate prin casă, când nu vrea să facă ceea ce eu consider că e spre binele lui? Recunosc, mă aștept ca el să se comporte într-un anume fel, conform educației pe care o primește, așa cum l-am învățat, așa cum am crezut că e bine. Vreau să aibă o viață frumoasă, să aibă experințe plăcute și să se bucure. Și cred că deprinderile de comportament, cele emoționale, pe care le consider sănătoase îl vor ajuta  mult...

E doar o mostră, o părticică din vocea mamei care-și iubește copilul și îi dorește tot binele din lume. E o voce care vine din propria educație, din cărțile citite, din filme, din cursuri, întâlniri cu psihologul, dar și din spate. De la mama, bunica, străbunica, femei care, și ele la rândul lor au crezut de cuviință să-și crească copiii conform vremurilor și educației în vigoare pe atunci. E vocea Egoului matern, care reprezintă o suma de credințe, idei, păreri împrumutate și ridicate la rang de autoritate,  grupate în tipare psiho emoționale și comportamentale, cristalizate sub această formă.

Mi-a fost greu să privesc rolul de mama din perspectiva acesta, și a fost și mai greu să-l accept, fără să mă judec. Judecata de sine a fost zidul de care mă izbeam de fiecare dată: „Nu, nu trebuie să simți furie, enervare, dezamăgire, tristețe în relația cu copiii.” „Nu, nu e ok să simți uneori că nu ești disponibilă sută la sută pentru ei.” „Nu, nu e ok să vrei și să-ți oferi timpul tău cu tine, asta înseamnă că nu ești o mama bună.”

Mă întorc la mine, mă inițiez într-o călătorie interioară de recunoaștere a tiparelor generatoare de reactivitate, de simțire în corp a emoțiilor uneori mistuitoare, de sondare în teritorii peste care s-a așternut praful uitării, dar, care în mod aparent paradoxal nu sunt altceva decât niște răni active.

Susținută și conținută fiind de Cercul Sacru de Femei tresar la auzul unei voci lăuntrice. Firavă la început, lasă o amprentă de uimire și mirare, scutură fin conglomeratele  mentale. Pe măsură ce îmi dau voie s-o ascult mai mult, se conturează ca un val care irumpe cu forța blândeții și a acceptării, zguduie și dărâmă, reașează și reconstruiește, cu un firesc nebănuit, calm și așezat,  și fără (melo)drama. Îmi dau seama că trăiesc un travaliu demarat  inconștient, o dată cu aducerea pe lume a primului copil, și lăsat nefinalizat până acum, ca o rană deschisă. La sfârșitul acestui tulburător travaliu interior nasc în mod conștient rolul de MAMĂ, mă nasc ca MAMA. Ușurarea se așterne în mine  și o mare dorință de a mă lua în brațe, de a mă privi și accepta așa cu sunt, fără nici un cuvânt. Într-o tăcere hrănitoare și profund vindecătoare. Atotcuprinzătoare. Înrădăcinată în Centru.

Îmi redau libertatea de a (re)crea rolul de mamă așa cum îl visez, eliberată fiind din chingile condiționării și ale imitației. Privesc cu sinceritate înlăuntrul meu înainte de a-mi răspunde cum anume vreau să-l manifest. Cu privirea clară, animată de ape ce curg liniștit, mă întorc către a mea mama biologică, într-o îmbrățișare sinceră și caldă, plină de recunoștință. Și către ai mei copii veseli și zglobii. Îmi consolidez alegerea de a manifesta mama care mai degrabă conține decât înțelege, care mai degrabă ghidează decât educă, care îmbrățișează și atinge blând „no matter what”, care dăruiește fără a depinde de rezultate. Cu încredere în alegerea făcută de a ne experimenta în acest mod:  mama – fiu/ mama – fiica.

Constat cu surprindere că femeia și mama nu (mai)sunt voci antagonice și nici în competiție. Devin energii clar conturate în a mea simțire, care uneori decurg una din alta, alterori se delimitează clar prin setarea de limite ferme dar blânde, prin recunoașterea și respectarea nevoilor specifice, sau se potențează reciproc în solitudine sau în manifestare. Două aspecte care se împletesc armonios într-un DANS interior a cărui muzică decurge din Centru.

Adriana Laura Stogrea 




"Inima unui om cuprinde tot ceea ce există, doar că am uitat cum să percepem acest lucru. Călătoria Inimii este procesul interior de reamintire a acestui adevăr și trăirea lui"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Psihologia viitorului Psihologia viitorului

Psihologia viitorului reprezintă chintesenţa operei lui Stanislav Grof şi un punct de referinţă în psihologia secolului XX. Este o carte care sparge barierele şi spulberă viziunea mecanicistă asupra ...

Deplina Conștiență Deplina Conștiență

Starea de Conștiență integrală ne este accesibilă în orice moment. Singurul lucru care ne desparte de această Conștiență deplină este neîncrederea profundă în noi înșine. Această ...

Cercul Revelaţiei Cercul Revelaţiei

Cercul Revelaţiei este o carte uimitoare şi captivantă care povesteşte istoria extraordinară a unui drum spiritual foarte neobişnuit. Este o carte pe care nimeni dintre aceia care caută Adevărul nu o ...

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

CONTRACTE SACRE CONTRACTE SACRE

”Care este rostul meu în această lume, pentru ce sunt aici, care este menirea, vocația, consacrarea vieții mele?” Aceastea sunt întrebari fundamentale care apar în cursul transformării ...

Workshopuri relevante

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Dansul Inimii

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să aduci ...

Luppia Mundi Luppia Mundi
În orice vremuri, cea mai mare putere este Conștiența Realitatea este o oglindă a lumilor noastre interioare, conjugate. A schimba realitatea pe care o trăiești, este a schimba lumea interioară.     A ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Experiența Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de cunoaștere, ...