Denise Cornea Ștefănescu

„Cel mai înfricoșător moment este ziua în care mintea ți se trezește cu adevărat și îți dai seama că tot ceea ce gândești, tot ceea ce simți, tot ceea ce știi și toate conexiunile pe care le ai sunt cumva dependente de percepția și conștiința ta. Realizezi atunci că dacă percepția ta este creativă, plină de compasiune și caldă, atunci vei trăi o viață incredibilă. Tot în acea zi, îți vei da seama că, dacă percepția ta largă va pieri, te vei întoarce în lumea haotică și nebună a dualității și vei fi pierdut.”

Am înțeles, la fel ca tine poate, Călătorule, că felul în care am gândit odată despre realitate, mi-a modelat trecutul și ceea ce trăiesc astăzi. Am ales atunci să dau viață gândurilor cu mai multă selectivitate, cu prospețime și inocență și că, indiferent dacă lumea este miraculoasă sau nu, îmi doresc să trăiesc în ea ca și cum ar fi. Am decis că existența poate fi, nici mai mult, nici mai puțin, decât o invitație la imaginație și creativitate, iar profunzimea lor, actul magic care însuflețește cu grație și emoție o viață plină. Am hotărât să-mi visez realitatea și să îmbrățișez frumusețea care stă în detaliile ei incredibile.

Am înțeles, altădată, că viitorul nu poate fi rigid sau fix, așa cum nu poate fi nici întâmplător sau supus hazardului. Imaginația nu pare tentată de siguranța sau perfecțiunea lui. Ea tresare sub atingerea necunoscutului, neîmblânzit și sălbatic, impulsionată de creativitatea și pasiunea cu care îl pot remodela și schimba necontenit. Atitudinea și alegerile pe care le fac, pot deschide atunci, mereu alte posibilități. Când gândul disperă nebunesc în frică și pare că nimic nu-și găsește rost și cale, imaginația însuflețește schimbarea, găsind sensuri nebănuite în necunoscutul magic. Căci da, pot alege să trăiesc existența ca pe un miracol, pășind prin imaginație pe tărâmul lucrurilor care nu s-au împlinit încă: oameni și locuri, gânduri și simțăminte, evenimente și conexiuni de suflet neașteptate, ascunse încă în fața mea. Poate nu am nevoie, mereu, de altceva sau mai mult în viața mea, ci poate doar să ascult și să folosesc ceea ce am deja: fertilitatea lumii interioare și resursele ei creative, privirea proaspătă și minunarea în gesturi imaginative, simple și spontane. Cum este pentru tine acum? Poți celebra realitatea prin imaginație? Tot atâta experiențe uimitoare, cărora le pot anticipa și chiar hotărî, cumva, rezultatul, se conturează sub atingerea ei.

„Ai văzut vreodată un apus, cu incredibilele sale nuanțe și adâncimi sau felul în care caruselul valurilor se izbește de țărm? Ai privit vreodată contururile mistice ale munților, ai auzit vocea pârâurilor și râurilor și sălbăticia nedomesticită? Știi atunci că imaginația pământului a creat frumuseți incredibile.”

Oglindindu-mă într-o conjunctură astrală plină de minunare, scriam la începutul primăverii, că imaginația este sursa magiei care fixează realitatea. Dacă nu îi observ consecvent prezența în viața mea, nu înseamnă că magia este absentă, ci poate doar, că nu folosesc creativ întreaga vitalitate a imaginației. Da, miracolul propriei existențe poate înspăimânta uneori. Totuși, acte magice facem tot timpul, când ne creăm propria realitate, experiențele și existența pe care dorim să le trăim. O mare minunare și eliberare ne poate însoți atunci, aceea de a trăi cu frumusețe și grație prezența în inima și în viața noastră.

Din nou, pentru tine cum este? Te-ai gândit vreodată să înfiripi alianțe cu fertilitatea lumii tale interioare? Să-ți asculți, nu numai gândul, ci și imaginația? Însuflețește astăzi, în fertilitatea primelor zile după Luna Nouă, Noi Începuturi, sentimentul de apartenență într-un tărâm magic al minunării și de participare intimă la miracolul propriei existențe!

Cu drag, Denise

„Un nou început înflorește,
Așteptând clipa în care vei fi pregătit.

De mult timp îți ascultă dorința
Simțind cum golul crește în tine.
Și apoi, bucuria, când ți s-a înălțat curajul,
Când ai pășit pe noul teritoriu,
Cu ochi tineri, aprinși de vis și forță,
Cu drumuri de belșug sub tălpi.

Și poate că destinul nu-ți este încă limpede,
Sufletul simte însă, lumea care te așteaptă.”  

(Noi începuturi, Cartea binecuvântărilor)