Elena Francisc - Țurcanu

Știi foarte bine și tu că trăim într-o lume în permanentă schimbare. Totul se schimbă din ce în ce mai repede, fie că ne dăm seama sau nu. Dar e cam greu să nu ne dăm seama. Și nu mă refer doar la schimbările din economie și din sistemul politic (oare se poate schimba acest sistem dacă noi nu ne schimbăm?). Nu mă refer doar la schimbările din mediul înconjurător ci mă refer și la schimbările ce se petrec în corpul nostru, la schimbările din relația noastră cu acesta, la permanentele schimbări din relațiile noastre cu ceilalți. Totul se schimbă. Mereu și mereu.

Constat, cu tristețe, că mulți oameni încă mai opun rezistență în fața schimbării. Se amăgesc că sunt în control. Că schimbarea este nocivă și că trebuie să păstreze lucrurile, situațiile, relațiile, comportamentele, tiparele de gândire... așa cum au fost și până acum. Chiar dacă multe din acestea le fac rău. A rămâne în micime, în zona de confort, în așa zisul control, pare a fi mai ușor și mai sigur decât să se arunce în necunoscut, decât să-și asume riscul unei schimbări. A face asta - a rămâne în stagnare, în băltire, în vechi - este doar o semnătură la propria condamnare la suferință. O garanție că rămân așa cum au fost și că nu doresc, cu adevărat, să-și manifeste potențialul maxim. Preferă micimea, turma, victimizarea, ne onorându-și puterea de creatori ai realității ce-o trăiesc. Trist. Însă orice alegere este sacră.

În tot acest proces de schimbare, de transformare, care vine la pachet cu multe provocări, cheia principală este modul în care ne raportăm la tot ce ne oferă existența. Felul în care răspundem în fața schimbării.

Adică fiecare rezultat pe care-l experimentăm în viața noastră reprezintă, de fapt, felul în care ne-am raportat la ceea ce a venit către noi.

Da, ne temem de schimbări. Eu însămi am opus multă rezistență în fața unor schimbări ce păreau copleșitoare și care mă speriau chiar. Dar, de fiecare dată, ceea ce m-a ajutat a fost să mă opresc puțin, să mă ascult regăsindu-mi centrul dincolo de orice frică, și să-mi imaginez ce vreau să trăiesc. Să-mi imaginez cum vreau să fie cel mai bun rezultat pe care l-aș putea obține dacă aș face altfel decât în trecut.

Evenimente neașteptate, provocări, crize, tensiuni, toți trăim. Cum ne raportăm la ele, arată gradul de maturitate, de măiestrie, de conștiență.

Futilă este rezistența în fața schimbării, inevitabilă fiind aceasta oricât ne-am opune ei.

Ori de câte ori îți scriu ție o fac, de fapt, pentru a-mi reaminti mie însămi. Așa că, îți mulțumesc că exiști și că îți oferi aceste momente în care te oprești și mă citești. Reamintindu-ți ție însuți, ție însăți, că schimbarea este singura constantă în această viață în care ne curgem pașii.

Dacă împreună ne aducem aminte că este mai ușor să acceptăm schimbarea, îmbrățișând-o, ne oferim o imensă oportunitate de a crește, de a ne maturiza, de a ne transforma, de a evolua.

Dacă împreună ne aducem aminte să învățăm mereu lucruri noi, să ne manifestăm darurile unice, să ne împărtășim calitățile, să ne rostim adevărul, să ne bucurăm mai mult emanând recunoștință. Să fim mai flexibili, mai lejeri, mai optimiști, mai curajoși, mai determinați, mai consecvenți, mai încrezători în puterea noastră de creatori ai realității pe care o trăim. Toate acestea ne conduc către transformare, către manifestarea Visurilor noastre, către abundență, către împlinire, către sănătate, către relații de iubire, către bucuria vieții trăită conștient.

Mai jos împărtășesc cu tine acum o „meditație” audio care te ajută să-ți îmbrățișezi schimbarea în propria ta călătorie a inimii care este însăși Existența. Indiferent prin ce treci acum și care-ți sunt provocările, te poți repoziționa, te poți renaște. Poți da un refresh realității tale. Poți curăța filtrul prin care privești lumea. Călătoria Inimii tale este călătoria către intuiția ta, către puterea ta de creator, către sursa care ești.

Audio: Călătoria Inimii tale este însăși Existența...

Doar pentru că ești acum față în față cu ceva ce simți a fi provocator, nu înseamnă că este ceva ce te dărâmă, ce te împiedică să continui procesul de schimbare. Poate că, ca de multe ori de altfel, și această provocare este doar un pas înainte. Poate că este chiar cel mai bun lucru ce ți se putea întâmpla. Să simți asta însă e nevoie să te așezi puțin în ascultare lăuntrică, deschizându-te cu sinceritate. Multe din cele ce am considerat a fi negative în viața noastră am ajuns apoi să le recunoaștem ca fiind cele mai bune lucruri ce ni se puteau întâmpla. Multe din ele ne-au forțat să facem schimbări de care înainte ne temeam dar, odată făcute, care s-au dovedit a fi cele mai mari binecuvântări.

Te-am invitat de multe ori să te așezi în ascultare, o fac și acum, căci în asta cred cel mai mult. Ascultarea atentă este practica ce mă ajută în procesul schimbării. Chiar și când mi-e greu să recunosc oportunitatea ascunsă în provocările pe care le traversez.

Împărtășește mai jos la comentarii, te rog, dacă ai parcurs programul Arta Ascultării Atente. Ce ți-a adus acest retreat online? Ce beneficii, ce schimbări, ce răspunsuri, ce revelații?

De asemenea, împărtășește mai jos la comentarii, te rog, dacă te confrunți acum cu o provocare și dacă poți vedea sau simți oportunitatea ce se ascunde în adâncul ei?

Iar dacă îți este greu să recunoști această oportunitate, din nou, te invit să te așezi în ascultare atentă. Îți promit că prin această practică, a ascultării atente, găsești în tine puterea de a-ți îmbrățișa procesul schimbării fără să te mai opui acestuia. Când ești pe pragul unei mari schimbări, ce faci? 

Vivat schimbarea!