După ce tânjești, femeie?

Ritmurile Lunii După ce tânjești, femeie?

Publicat la 07.12.2018 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

Dacă-ți vine să-ți explodezi întreaga viață sau s-o iei la fugă, mâncând pământul, cât mai departe de soț, de job, de țară, de trafic, de nebunia ce te înconjoară, să știi că nu ești singura. Multora ne-a tot venit să facem la fel, la un moment dat sau altul. Și nu doar nouă, femeilor.

Și ei, bărbații, simt la fel. De multe ori.

Putem fugi, dragele mele. Putem exploda totul. Și, apoi?

Eu credeam că-mi vine să fac asta pentru că mă simțeam copleșită, obosită, și mult mai mult în a face decât în a fi. Dar, m-am prins că nu este despre oboseală. Căci, atunci când suntem obosite, nu prea ne mai vine să fugim mâncând pământul. Ci, mai degrabă, să ședem. Să ne odihnim. Să ne ascultăm.

Ne vine să fugim sau să distrugem totul atunci când ne simțim neauzite, nevăzute, neînțelese, nedreptățite, neiubite... (completează tu mai departe...). Când avem sentimentul că nu trăim viața pe care, cu adevărat, ne-o dorim.

Ce te face pe tine, uneori, să vrei să fugi, să lași totul sau să explodezi totul? Îți trăiești viața pe care o vrei?

Ce ai schimba în viața ta, acum, dacă ai putea?

Care sunt dimensiunile vieții tale în care nu ești în sinceritate?

Ce frici, ce credințe, ce obiceiuri vechi, te împiedică să fi în autenticitate?

Cu aceste întrebări, te invit să te așezi la această ultimă Lună Nouă din an.

Fie să abandonăm orice așteptare și doar să ne dăm voie să fim. Să fim. În ascultare. În liniște. În respirație conștientă. În curajul de a fi autentici și de a găsi claritatea în legătură cu viața pe care vrem s-o trăim.

Ce așteptăm, de fapt? Și până când? Și pe cine?

Te invit acum, la Lună Nouă, să te așezi în ascultare atentă, preț de câteva respirații, și – cu atenția întoarsă înlăuntru – să ai curajul să privești în tine. Doar acolo găsești răspunsul la ceea ce cauți: căi noi. Să îndrăznești să faci altfel decât ți-ai dat voie până acum.

Reconectează-te cu sursa vieții, cu încrederea în puterea ta de creator, cu frumusețea.

FRUMUSEȚE, DA!

Umanitatea are nevoie de frumusețe. Dincolo de războaie, mâini parcă lipite și în așteptare pe mânerele grenadelor, mașini incendiate pe frumosul Champs Elysees, există, totuși, frumusețe în această lume. Să ne dăm voie s-o vedem și, mai ales, s-o emanăm din interiorul nostru. Există frumusețe în noi. Nu doar durere și suferință.

Noi suntem responsabile de stările pe care ni le creăm așa că, în loc să tot căutăm în afara noastră, avem nevoie să ne așezăm și să privim înlăuntrul nostru, ascultându-ne. Găsim aici, în minunăția lumii interioare, ceea ce ne hrănește cu adevărat. Și tot aici, înlăuntrul nostru, este răspunsul la întrebarea: Încotro?

(un articol pe care l-am scris de curând)

Tot haosul acestor timpuri pe care le trăim are mult de a face cu gândirea obsesivă, cu gândurile compulsive, și ar fi cel mai mare dar pe care ni l-am putea face să începem să practicăm:

- disciplina gândirii,

- curățenia filtrului prin care ne vedem și vedem lumea,

- focus pe ceea ce vrem și nu pe ceea ce nu mai vrem