Călăuza rubrica Reamintirea

Diamantul nașterii

Publicat la 04.02.2019 Comentarii

Claudia Constantin

Deja 4 luni... 4 luni măsurate în bătăi de inimi preapline și lungimi de emoții. Atât de lumești și nelumești totodată.

Ochi care râd și plâng deodată, mâini tranformate în inimă caldă, sâni care acum hrănesc cu lapte, călătorii interioare în cele mai delicate vulnerabilități...frumusețe, poezie, simplitate și viață nouă. Reîntoarcere pe Pășunile Minunăției.

4 luni pline de zeci de pentru prima dată. 4 luni de când mamă e cuvântul care îmi desăvârșește viața.

4 luni de la nașterea copilei dorite și așteptate cu iubire mare. O naștere acasă, așa cum mi-am dorit! Și pentru care m-am pregătit cu atenție, asumat și responsabil. Și cu mare încredere și curaj, căci am trăit de multe ori deja adevărul: Eu sunt creatoarea și sursa propriei mele realități.

O naștere în spațiul curat, frumos și intim al casei noastre. În care am fost însoțită clipă de clipă de iubitul meu, de cei mai dragi oameni din viața mea, de suflete prietene ce au răspuns chemării mele... și de pisica noastră grăsană :-). Cu lumânări aprinse, muzică curgândă, mâini care m-au mângâiat cu iubire, cuvinte susținătoare pline de încredere, care au contat enorm în momentele dificile, când doar credeam că nu (mai) pot. Acele momente în care am înțeles de ce unele femei, deși decise să nască natural, nemedicalizat, cedează și spun da unei anestezii epidurale sau chiar unei cezariene. Căci în momentele de maximă intensitate a nașterii, când vocea gândului sabotor Nu (mai) pot este cea mai puternică, contează enorm dacă cei care te însoțesc te întreabă: Nu vrei mai bine o epidurală/ cezariană?, hrănind astfel acel nu pot SAU dacă te susțin și te împuternicesc, spunându-ți: Totul decurge foarte bine, ai încredere în tine și în corpul tău, POȚI!

Iubire. Compasiune. Conținere. Susținere. Atingeri Vindecătoare. Blândețe

Respect și Onorare a procesului nașterii

O naștere - Călătorie cu provocări și limite, toate depășite prin respirație atentă, practica stării de Prezență și Încredere. Cu alternanța curaj/ frică, pot/ nu pot, efort/odihnă, cu acceptarea realității dincolo de orice așteptare și scenariu – căci da, recunosc că unele momente le-am resimțit mult mai dificile decât mi le imaginasem. Însă cu multe limite fizice și mentale dizolvate și cu redescoperirea fabuloasei mele puteri interioare, puterea mea de Femeie.

O Călătorie la finalul căreia mi-am îndeplinit visul. O naștere naturală, complet nemedicalizată, o primire plină de blândețe, căldură și iubire pentru fetița mea, o conexiune profundă, dincolo de cuvinte cu iubitul meu. Vindecarea unei credințe preluate, aceea a neîncrederii în bărbați, în curajul și forța lor de a fi prezenți, centrați, verticali... și la greu, nu doar la bine.

Am trăit cea mai vie stare de conștiință extinsă, în care am perceput atat de clar, cu toate simțurile deodată, jocul pe care îl joacă dintotdeauna gândirea și simțirea: o gândire haotică naște, de fiecare dată, frică, pe când o gândire disciplinată merge umăr la umăr cu atenția, intuiția și percepția mea și mă conduce către a materializa ceea ce îmi doresc. Către a-mi trăi Visul.

O conexiune vie cu corpul meu, cu puterea și înțelepciunea lui ancestrală de a da naștere. Un execițiu permanent de disciplinare a gândirii și de abandon total înlăuntrul procesului nașterii. Adică am trăit și simțit ceea ce spun medici, moașe, doule, profesioniști care au studiat procesul miraculos al nașterii naturale și care au văzut clar legătura directă dintre emoțiile generate de locul și conditiile în care femeia alege să nască, de gradul de încredere în persoanele care o însoțesc în momentul nașterii, de gândirea haotica și nedisciplinată, de un neocortex activ, de pozițiile corporale din timpul travaliului, pe de o parte și gradul de durere resimțit și posibilele dificultăti  care pot apărea pe parcursul nașterii, pe de altă parte.

Pentru a avea nașterea pe care mi-am dorit-o m-am ajutat de respirația conștientă, disciplina atenției pe ceea ce îmi doresc - și nu pe lucrurile de care mă tem - Practica Stării de Prezență, primirea cu încredere a susținerii oamenilor dragi care m-au însoțit și, în primul și primul rând, de încredere în corpul, intuiția și puterea mea.

ÎNCREDERE. ÎNCREDERE. ÎNCREDERE

Mi-am ținut fetița în brațe din primul minut de viață, eu și ea piele pe piele, inimă la inimă. Mi-a găsit singură sânul în primele minute de viață, alăptarea fiind de atunci lină și plină de firesc. Am privit-o în voie ca pe o minunăție extraterestră și am ținut-o în brațe nu doar o oră, ci muuuulte ore magice. Am lăsat cordonul ombilical netăiat pentru ca tot conținutul placentei, responsabil de crearea unui sistem imunitar puternic, să se transfere în corpul nou-născut, făcându-i totodată mult mai ușoară și tranziția la noul mediu de viață. I-am ascultat răsuflarea, am mângâiat-o, iubit-o și m-am temut pentru ea. Am înțeles tot atunci că da, e parte din mine, dar în același timp, își aparține doar ei înseși.

Mi-am creat acasă nașterea pe care mi-am dorit-o pentru că nici un alt loc nu mi-ar fi putut îndeplini dorințele și asigura toate condițiile atât de importante pentru mine. Și am decis ca în loc să aleg între două, trei sau zece rele oferite de sistemul medical, să îmi exercit dreptul de a naște așa cum simt. Cu asumarea totală a responsabilității. Și este o mare responsabilitate având în vedere că, spre deosebire de multe alte țări europene, este greu spre extrem de greu  să găsești medici și moașe (cu excepția celor independente foarte puține la număr) care să asiste nașteri acasă. Și pentru această stare de fapt există și explicații ce țin de cadrul legal și de codul de practică medicală din România. Iar în aceste condiții, mă întreb, cât de largă și veridică este libertatea mea, ca femeie, de a alege cum și unde vreau să nasc, în situația în care o anumită alegere mă privează de asistența de specialitate, a unei moașe spre exemplu? Și în situația în care, la ora actuală, covârșitoarea majoritate a maternităților, publice și private deopotrivă, au protocoale standard inflexibile la dorințe specifice ale femeilor – cum ar fi permiterea accesului în sala de nașteri a tatălui copilului și/sau a unei doula,  asistența unei moașe licențiate, adoptarea pozițiilor gravitaționale în travaliu/ momentul nașterii, clamparea târzie a cordonului ombilical -, iar femeia însărcinată este tratată ca un pacient, ca o persoană suferind de o boală și nu drept o persoană sănătoasă ce urmează să parcurgă un proces firesc. Am oare, cu adevărat, posibilitatea de a naște cum simt și cum îmi doresc într-un cadru instituționalizat?

Aceasta nu este o pledoarie în favoarea a ceva. Nașterea acasă a fost o opțiune personală care m-a ajutat să trăiesc, la un nivel și mai rafinat, un adevăr imens. Acela că, de fapt, niciun sistem și nimic exterior nu mă poate împiedica să obțin și să trăiesc ceea ce vreau cu adevărat. Asta o poate face doar frica, deghizată în multiplele ei forme: neîncredere, amânare, non-acțiune, neasumare a responsabilității, oscilații, așteptare de soluții din exterior - mai ales de la "profesionisti" -,  în detrimentul ascultării intuiției și a vocii lăuntrice care mă îndrumă mereu. Frica doar se hraneste din sisteme – inclusiv cel medical -, căci sistemele au interesul să o alimenteaze. Frica însă o cresc înlăuntrul meu, e cât se poate de a mea.  Și până când nu am decis ferm să tai furtunul de alimentare, frica mi-a dictat alegerile și va continua să o facă oridecâteori nu voi fi atentă la vocea lăuntrică.

Așadar, aceasta este o împărtășire. Despre o experiență ce putea râmâne pură ficțiune. Dar care acum este... realitate. Realitatea mea.

Deja 4 luni. Și zâmbetul cu care își începe fiecare zi, fără excepție, îmi spune că DA,  ne-am oferit cea mai frumoasă naștere și cea mai potrivită pentru noi două.




"În fiecare ființă umană doarme Conștiența Maestrului, chiar dacă el nu știe acest lucru. Un adevărat Maestru poate recunoște măreția chiar nemanifestată a oricui."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Dragoste şi trezire Dragoste şi trezire

Transformarea profundă de conştiinţă prin care trece omenirea ajunge la punctul său cel mai dureros. Crize de toate felurile izbucnesc la nivel planetar, dar toate sunt expresia crizei interioare de transformare ...

Tao Te Ching Tao Te Ching

Tao Te Ching, celebra scriere al lui Lao Tzu, face parte din patrimoniul umanităţii. Unii cred că este o scriere mistică, alţii o consideră o capodoperă ermetică, alţii expresia înţelepciunii ultime ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...