AmmaRa rubrica Să ne lăsăm emoțiile să curgă

Publicat la 09.04.2019 Comentarii

Elena Francisc - Țurcanu

A ne mișca corpul (a-l scutura sau a-l dansa) în ritmurile sale naturale, învățând acum a ne (re) acorda cu ele, ne ajută să ne eliberăm de emoțiile pe care, fără să vrem uneori, le tot acumulăm și le ținem blocate înlăuntrul nostru. Eliberarea corpului conduce, inevitabil, la eliberarea inimii împovărate și la punerea în mișcare a energiei stătute. Emoțiile au și ele nevoie să curgă prin noi precum circulă sângele prin corp. Când arterele emoționale ne sunt blocate, când inima ne este sufocată de emoții ce băltesc în jurul ei, întreaga noastră viață este lipsită de energie vitală, de elan creator, de entuziasm și de bucurie.

Nu (ne) putem iubi fără ca emoțiile noastre să curgă libere. Unora le este mai ușor să își exprime emoțiile – dacă s-au aplecat asupra lucrului cu sine, cu propriile emoții și au învățat să le asculte și să le lasă libere. Multora, însă, le vine foarte greu să facă asta. Mai ales că, mai toți, am fost învățați să ne suprimăm emoțiile, să le negăm, să fugim de ele. A ne exprima emoțiile poate fi, uneori, ceva foarte dureros. Și de durere, la fel, am fost învățați, mai degrabă, să fugim. Nicidecum să o exprimăm. De cele mai multe ori, oamenii nu își exprimă emoțiile pentru că se tem să nu fie răniți și mai rău decât au fost deja răniți. Și, astfel, ne obișnuim cu un fel de inerție emoțională, cu o anestezie generală. Părem vii dar, din păcate, umblăm prin lume mai mult morți decât onorând vitalitatea vibrantă pe care o putem simți atunci când ne mișcăm, în mod conștient, trupurile și când ne lăsăm libere emoțiile să curgă prin corpurile noastre.

A încerca să ne ferim de emoții, să tot fugim de ele, este un exercițiu extrem de obositor și care nu duce nicăieri decât la o veșnică (auto)dezamăgire. Pur și simplu, nu putem nega emoțiile pentru că ele se vor manifesta, într-o formă sau alta, oricât de mult ne vom strădui noi să le opunem rezistență. Însă a le da drumul să curgă libere, a le exprima, nu înseamnă a ne lăsa pradă lor. Putem să ne ascultăm emoțiile și să învățăm de la ele. Din păcate însă, de cele mai multe ori ne lăsăm guvernați de ele și acțiunile sau non-acțiunile din viața noastră, sunt conduse de emoțiile pe care nu le putem stăpâni.

Ceea ce simțim este real. Nu putem, pur și simplu, ignora ce simțim. Emoțiile noastre sunt, de cele mai multe ori, manifestări reale de energie. O energie care unește corpul și mintea și le aduce în magia momentul prezent. Ne-exprimată, reprimată sau suprimată această energie devine toxică. Însă la fel de toxică este energia pe care o emanăm și atunci când emoțiile sunt aruncate în lume precum săgeți pline de otravă. Judecăți, critici, autocritici nu sunt altceva decât aceste săgeți otrăvitoare trase, de cele mai multe ori, în cei foarte dragi. La fel de toxică este și energia pe care o depunem în a ridica ziduri în spatele cărora ne închidem singuri. Este chiar foarte sănătos să recunoaștem că simțim, uneori, frică, furie, tristețe, rușine, vinovăție. Ce facem însă cu emoțiile pe care le simțim atunci când le simțim, asta contează cel mai mult.

Terenul emoțional al fiecăruia este propriu și unic însă toți trăim, într-un fel sau altul, aceleași emoții de bază ce sunt prezente aproape zilnic în viețile noastre într-un carusel amețitor. Emoțiile se nasc, uneori cu și alteori fără consimțământul nostru. Putem să ne prefacem că nu le simțim dar vom plăti, cu siguranță, consecințele acestei deziluzii transformându-ne corpurile în niște garaje sau magazii pline de tot felul de emoții învechite și total depășite care nu ne mai folosesc la nimic…dar pe care le strângem acolo pentru că „…cine știe, poate ne mai trebuie într-o bună zi”. Suntem îmbâcsiți cu lucruri nerezolvate din trecut, suntem înghesuiți de tot felul de lucruri pe care nu le folosim și care, oricum, nu ne mai reprezintă (dacă ne-au reprezentat vreodată, cu adevărat, sau pe care le-am acceptat doar din politețe). La fel și cu ale noastre corpuri. Sunt îmbâcsite de atâta nemișcare și toxicitate. Apele noastre interioare băltesc și creează pietre ce ne blochează rinichii apoi. Inimile ne sunt încremenite din cauza emoțiilor, fie ne exprimate deloc, fie aruncate în lume într-un mod inconștient.

Începând cu 6 Mai, reluăm întâlnirile de luni dimineața de Shaking – Meditație Dinamică. Întâlniri în care alegem să scuturăm, împreună, frică, emoții, bolocaje, griji, îndoieli, amânari, rigidizări. Scuturăm emoția fricii. Emoție pe care toți o cunoaștem și care-și lasă amprenta foarte vizibilă pe întregul nostru corp. Mesajul corpului este, întotdeauna, clar și foarte limpede. De am învăța să-l ascultăm, acest biet corp al nostru! Însă devenim insensibili la limbajul corpului și la toate semnele pe care acesta ni le dă ori de câte ori ne este frică. „Mi-e frică! Nu știu ce să fac! Nu știu cum să gestionez situația în care sunt acum” - toți ne-am auzit rostind aceste vorbe de atâtea ori în viață. Frica, de multe ori, este chiar gravată în mod foarte evident pe chipul nostru. Însă întregul corp ne strigă deja „Fă ceva! Mișcă-te! Schimbă!” A ignora în mod repetat semnalele corpului și, mai ales, a-l ține în nemișcare, conduce la episoade de paralizie în fața fricii și la amplificarea acesteia. 

La modul cel mai sincer, toți suntem blocați, într-un fel sau altul, în frici – atunci când practica Conștienței nu este prezentă în viața noastră. Ne este frică de aproape orice. Frica de a ne pierde copiii sau partenerul de viață. Frica de a ne pierde jobul sau casa sau mașina. Frica de a ne pierde viața. Dar și frica de a ne bucura și de a simți plăcerea. Frica de a fi prea fericiți pentru că, nu-i așa, prea multă fericire atrage după sine nenorocirea! Frica de a ne rosti. Frica de adevăr. Frica de măreție. Frica de eșec dar și de succes. Frica de a simți durerea. Mai degrabă anestezie totală decât durere. Frica de a ne mișca și de a ieși din vechile obiceiuri. Frica. Frica. Frica. Frica de schimbare! Iată una dintre cele mai puternice frici cu care lucrăm în workshop-urile noastre în Călătoria Inimii. Multor oameni le este îngrozitor de frică de schimbare. O putem găsi – această îngrozitoare frică - în nodurile din gât, în umerii tensionați, în coloana vertebrală înțepenită, în maxilarele încleștate, în pumnii strânși, în fruntea încruntată, în durerile din osul sacru, în durerile de genunchi. Continuă tu lista mai departe. Unde este depozitată, în al tău corp, frica ta de schimbare? 

Multe persoane sunt atât de atașate de tot ceea ce au (ca și posesie materială) încât sunt îngrozite când sunt puse în fața unei posibilități de a pierde totul. Un atașament cumplit de dureros care împiedică viziunea clară asupra puterii de creator. Putere care, cu siguranță, rezidă în fiecare dintre noi. O agățare disperată de viața pe care, unii oameni o au acum – și cu care, oricum, nu mai rezonează de multă vreme - ce le neagă, pur și simplu, trăirea momentului prezent, în vibrație creatoare și încredere în puterea lor de a se renaște. În puterea lor de a se re-crea pe sine în Acum.

De fapt, toți avem nevoie să ne eliberăm de anxietăți ce au făcut implozie difuzându-se apoi, încet dar sigur, în întregul nostru corp. Toți avem nevoie să ne recunoaștem fricile și să nu ne fie rușine de ele. Și, în același timp, să învățăm a nu ne mai lăsa guvernați de acestea. Avem nevoie să le acordăm atenția necesară și, mai presus de orice, sunt convinsă că avem nevoie să le punem în mișcare. Să le lăsăm să curgă. Să le exprimăm. Prin dans, mișcare, artă sau, pur și simplu, prin împărtășiri în comunitățile din care aparținem. Dacă vrem vindecare și transformare nu putem pretinde că nu simțim emoții, că nu ne este frică uneori. Dar nici nu putem să continuăm a ne lăsa pradă acestora și să le dăm voie să ne conducă viața odată ce am trăit momente sublime de Conștiență. Conștiența vine, întotdeauna, la pachet cu responsabilitatea. Avem responsabilitatea, odată ce am devenit conștienți, că nu ajută la nimic să ne reprimăm emoțiile sau le negăm - prefăcându-ne că totul este roz – dar, în același timp, la fel de nociv este să le vărsăm în lume fără pic de discernământ. Nu este nimic rușinos să eșuăm, din când în când, de la Practica Prezenței – odată porniți pe Calea Conștienței. Scopul nu este să avem un succes permanent în absolut orice facem ci, mai degrabă, atunci când mai picăm să nu o mai luăm atât de în serios și de personal. Să mai și râdem de noi înșine și să ieșim mai repede de sub guvernarea emoțiilor. În Călătoria Inimii, lucrând deja cu mii de oameni de-a lungul anilor, am observat un ritm natural al curgerii energiei. Un ritm pe care, dacă l-am recunoaște și onora, ne-am putea bucura mai mult de simplitatea vieții. De la curgerea energiei creatoare în care ne simțim plini de energie și idei și zvâc creator ne îndreptăm, întotdeauna, către acțiune (sau, pentru unii, către non-acțiune). Acțiunea dă naștere - că vrem sau nu vrem - la termene limită, bugete, decizii, planuri clare și, mai presus de orice, la responsabilitate. Pentru cei care aleg non-acțiunea pare că este mai simplu însă dezamăgirea de sine lasă urme adânci în corp. Pentru cei care însă aleg acțiunea și se angajează că vor să creeze ceva concret și măreț în lumea în care trăiesc se naște responsabilitatea de a renunța la ceva (un mod de a fi, un obicei vechi, zona de confort…). Numai așa este posibilă curgerea, din nou, către sursa creației ce naște bucuria. Acest moment - când alegem acțiunea și simțim că responsabilitatea ne aparține - aduce, de foarte multe ori și pentru multe persoane, emoții puternice precum frica. Aici este momentul când Existența, într-un mod extraordinar de sincronic, ne oferă motive care ne împiedică asumarea responsabilității. Motive adevărate și concrete care ne împiedică să ne transformăm alegerea – oricare ar fi aceea – într-o acțiune conștientă. Este însă, oare, Existența cea care ne oferă aceste motive sau suntem chiar noi înșine dovedindu-ne, fără să ne dăm seama, cât de puternici creatori suntem? Și-Și, ar fi răspunsul cel mai potrivit.

Ideea nu este să ignorăm ceea ce simțim. Emoțiile vin întotdeauna pentru a ne învăța ceva despre noi înșine. Dacă asta am creat, emoții precum frica, de exemplu, atunci să ne dăm voie și să simțim pe deplin ceea ce ne facem corpurilor noastre când rămânem în ele. A plonja în frică și chiar în disperare, pentru a le gusta din plin, face și asta parte din aventura de a fi uman. Dar să ne reamintim că în orice clipă, dacă vrem cu adevărat, putem ieșim de acolo, fără a ne identifica total cu ele. Chiar putem!

Cu încredere - 




"A deveni conștient de natura Creației pleacă de la a deveni conștient de natura propriei creații. A arunca responsabilitatea disconfortului vieții asupra Divinității este o naivitate obtuză de care numai ego este capabil. Calea Maestrului Interior începe prin asumare."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Călătoria ultimă Călătoria ultimă

Nu există moarte, căci viaţa este un atribut a tot ceea ce există în Univers, nu există un sfârşit al Fiinţei, pentru că Fiinţa este eternă iar moartea nu este decât o Transformare ...

Oferta autor - Richard Moss Oferta autor - Richard Moss

...

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

Pășunile Minunăției Pășunile Minunăției

Marile teme ale lui John O’ Donohue sunt miracolul, imaginația și ceea ce este posibil, teme pe care le-a ars în jerbe literare orbitoare. Cuvintele sale sunt portaluri către dimensiunile vaste ale ...

Stima de sine Stima de sine

Pentru copiii noştri suntem un fel de oglinzi. Felul în care noi reacţionăm influenţează imaginea pe care copii şi-o formează despre sine. Suntem reperele cu ajutorul cărora ei se construiesc pe ei ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...

Respirație Holotropică Respirație Holotropică
Respiraţia Holotropică este un instrument simplu şi puternic de  cunoaştere, prin experienţă directă, a adevăratei naturi a propriei noastre Fiinţe şi a Realităţii. Cuvântul ”holotropic” ...

Practica Puterii Feminine Practica Puterii Feminine
Dacă ai nevoie de susținere, de conținere, de un loc în care să te simți auzită și ascultată, un spațiu în care să-ți dai voie să devii femeia care ești menită să fii, te invit să-ți ...

Programul educațional Briza Programul educațional Briza
  Este o abordare integrală a ceea ce numim educație, care are în vedere nu numai acumularea de informație și dezvoltarea structurilor mentale, ci Ființa umană în integrum. Vizează conștientizarea, ...

Practica Prezenței Practica Prezenței
Practica Prezenței Experiența Prezenței este fundamentul întregului parcurs în Școala Maestrului Interior și baza întregului lucru cu stările extinse ale Conștiinței în scopuri de ...