A wake up call

Un mare cadou - Luna Plină cu această eclipsă

 Elena Francisc-Țurcanu

Este ea doar parțială, eclipsa, dar îi putem deja simți energia intensă. Energie ce ne amintește, dacă suntem deschiși să ascultăm, că asumarea responsabilității pentru propria noastră evoluție, ne aparține. Trăim, chiar în aceste zile, o foarte puternică oportunitate – pe care fiecare ne-am creat-o în felul său – de a continua curățenia la nivel de tipare vechi, de atașamente și de credințe ce nu ne mai servesc. A lăsa ce nu ne mai servește și a finaliza ceea ce am început și nu am terminat sunt temele acestei eclipse. Însă cel mai mult pare a fi despre depășirea limitelor, despre curățenie și eliberare.

Nu știu cum a fost la tine, dar la mine, în ultimele săptămâni, a fost cu de toate. În unele momente, părea că sunt aruncată în toate direcțiile deodată. Noroc cu Cartea Maestrului Interior  care-mi aduce aminte că Totul este aici. Acum. Practica Prezenței, esența cărții și a tot ceea ce facem noi în Călătoria Inimii, mă ajută să revin în Centrul ființei mele, indiferent de situații și circumstanțe. Chiar și dacă mai uit, uneori, întorcându-mă cu atenția înlăuntru și folosindu-mă de respirația conștientă, prin Practica Prezenței și prin Ascultare Atentă, mă recentrez. Da, a fost cu de toate pe la mine. De la cele mai frumoase momente, trăite în iubire și armonie, la cele mai dureroase și mai greu de imaginat. De la deschidere extatică, la dorința de închidere. De la încredere totală în consacrarea vieții mele, la îndoială și dorința de a renunța. Prin practică, de-a lungul anilor, am reușit să recunosc noile posibilități, oportunitățile, chiar și în cele mai dificile situații. La tine cum a fost în ultimele săptămâni? Împărtășește mai jos, de simți sau scrie-mi pe adresa mea de email. M-aș bucura să primesc împărtășirea ta.

Toți, de altfel, am fost forțați să ne depășim limitele în ultimele săptămâni. Am fost provocați, în diferite feluri, să facem ceea ce părea a fi imposibil. Lumile noastre lăuntrice au fost scuturate. Dar și lumea exterioară. Adică realitatea în care ne trăim viețile a cam fost scuturată. Unele din relațiile pe care le credeam for ever, contextele pe care le credeam solide, au fost scuturate. Scuturarea este sănătoasă, oricât de dureroasă este uneori. Schimbarea este inevitabilă. Totul curge. Mereu și mereu și mereu.

Unele au fost scuturări și curățări ce ne-au condus către direcții noi, frumoase și pozitive. Către inspirație și oportunități inimaginabile până acum. Către perspective noi. Altele, din cele ce-am trăit în ultimele săptămâni, au fost provocări dureroase, rupturi, separări de ceea ce ni se părea atât de familiar și de solid. Însă, de fiecare dată, pe mine m-a ajutat reamintirea că felul în care percep momentul prezent schimbă întregul viitor. Și mi-am cântat aproape zilnic această mantră: Totul curge. Mereu și mereu și mereu. Totul curge.

Pe de o parte, pare că încă nu știm cum stăm cu socotelile finale. Cine? Ce? Cum? Unde și în ce fel? E încă tulbure. Apele nu s-au limpezit încă. Scânteia schimbării și a evoluției a fost aprinsă de fricțiuni la care nici nu ne-am gândit dar pe care, sunt convinsă, le-am pregătit înlăuntrul nostru cu mult timp înainte ca ele să iasă la suprafață și să ne forțeze către schimbare. Pe de altă parte, adânc în mine, am claritate. Pentru mine este important, în aceste zile, să nu sacrific cunoașterea lăuntrică și tot ceea ce simt profund în mine, în inima mea, pe ceea ce trebuie, pe ceea ce se face.

La noi, în Călătoria Inimii, a fost foarte mult despre Adevăr, în ultima perioadă. În terapii, în sesiunile individuale de Life-Coach sau de Atingere Integrală, în workshop.uri, în retreats, în relații, tema Adevărului a tot reieșit la suprafață. Și sunt convinsă că nu doar la noi a fost despre Adevăr. Toți am fost încurajați să ne rostim adevărul și să ne reconfigurăm intențiile pentru a ne acorda cu noua paradigmă în care ne turnăm visurile și viețile. Umanitatea trăiește, chiar acum, un timp crucial. Schimbarea este inevitabilă. E nevoie s-o trăim însă mai întâi înlăuntrul nostru. Ne continuăm drumul pe calea conștienței, trezindu-ne din ce în ce mai mult și manifestându-ne adevăratul potențial cu mai mult curaj și determinare.

Fie să nu fugim de schimbare. Oricum, și de am vrea să facem asta, tot nu-i putem scăpa. Căci... totul curge. Mereu și mereu și mereu. Totul curge.

Așa că, ce-ar fi să ne ancorăm, mai degrabă, în mod conștient și cu determinare, în intenții și comportamente noi. Orice criză vine către noi, în aceste zile, fie s-o luăm ca pe o mare oportunitate. Și fie să ne reamintim a ne rosti adevărul, îmbrățișându-l și trăindu-l. Căci... viața este acum. ACUM! ACUM!

Și... totul curge. Mereu și mereu.

Dacă nu ne aducem aminte acum cât de puternici suntem, când o vom face? Pentru a ne întrupa puterea de creatori, din ce în ce mai conștienți, avem însă nevoie - periodic - să ne punem aceste întrebări:

Ce mă motivează să fac ceea ce fac? Care este al meu „pentru ce”? Care este motivația din spatele acțiunilor sau non acțiunilor mele? Motivația din spatele vorbelor și gesturilor mele?

Și poate că avem nevoie să ne oprim puțin, la această Lună Plină cu eclipsă parțială, și să gândim altfel decât în trecut, deschizându-ne în fața unor noi posibilități. În loc să ne mai lăsăm aruncați în toate direcțiile să ne amintim că ne putem așeza, în orice moment, în centrul realității noastre. Indiferent de cum arată aceasta. Și doar atunci, în centrul mandalei vieții noastre fiind, în centrul dimensiunii sferice a realității pe care o trăim, putem vedea că Existența ne servește și nu ne este deloc potrivnică.  Poate că trăim, chiar acum, în aceste zile, cel mai potent și mai transformator moment al anului.

Cum ar fi să ne dăm voie să-l trăim în deplină conștiență, în ascultare atentă și cu profundă recunoștință?

Eu aleg să fac asta, acum, la Lună Plină cu eclipsă parțială. Te alături mie?

Cu recunoștință,

Elena Francisc (AmmaRa)