Viața este plină cu oportunități. Uităm, de atâtea ori, că noi ne creăm aceste oportunități. Le vedem, mai degrabă, precum crize, belele, nedreptăți, motive pentru a intra în nemulțumire și în griji. Hrănind astfel răni și aspecte ale unor roluri vechi ce nu se lasă a fi transformate. Uneori, ne mai și aducem aminte că ceea ce ne oferă viața sau existența, ceea ce ne oferim noi înșine, sunt oportunități pentru a face altfel decât în trecut. Oportunități pentru a începe ceva nou. Oportunități pentru a ne curăța filtrul prin care privim realitatea, lumea, pe ceilalți și, mai ales, pe noi înșine.

Oportunitate sau... primejdie?
Uncertainty. O fotografie de Ganesh H. Shankar

În ultima lună, de la Viață. Moarte. Renaștere, toți – și fiecare în felul său – am lucrat din greu pentru a ne elibera de frici, de griji, de îndoieli. Lucruri, aspecte, situații, relații, din trecut fie ne-au dat târcoale fie ne-au lovit din plin, forțându-ne să ne confruntăm cu ceea ce a părut provocator, nedrept, dureros. Fiecare am fost împinși, într-un fel sau altul, să ne scuturăm de măști vechi și să ne coborâm adânc înlăuntru. Doar pentru a ne ridica apoi cu mai multă putere și strălucire și încredere. Fie am renăscut, cu adevărat, fie rănile vechi și poveștile pe care ni le-am tot spus, au renăscut cu mai multă forță – dându-și dreptate. Acest adevăr îl putem recunoaște doar înlăuntrul nostru. În sinceritatea inimii noastre.

Eu vă invit acum la un moment de sinceritate, de ascultare interioară, de așezare și de privire – cu o atitudine deschisă – la ultimele săptămâni. Și, indiferent ce și cum a fost, fără nicio judecată, critică, etichetă, să lăsăm totul să se așeze în sentimentul recunoștinței a ceea ce este acum. Doar din acest ACUM să privim apoi în față. Cu încredere la ceea ce putem, de acum încolo, crea. Iată, un nou capitol din viața noastră, începe chiar acum.

Încotro ne îndreptăm atenția? La ce a fost și de ce a fost cum a fost? La ce am fi putut face și de ce nu am făcut ce ne-am promis să facem? La ce nu este și de ce nu este acum în viața noastră? Sau, mai degrabă, ne punem focusul în direcția în care știm că putem crește și evolua, că ne putem transforma și vindeca? Nu contează să știm, exact și precis, cum?. Căci, uneori, acest cum ne vindecăm? vine în forma de provocări, oglindiri nu tocmai plăcute, proiecții și judecăți. Contează să țintim cât mai sus, cu încredere în puterea noastră de a ne vindeca, de a ne transforma, de a evolua.

Toți avem acces la noi oportunități. Fiecare însă le trăiește așa cum alege și decide. Toți ne temem de schimbări. Dacă însă ne oprim puțin, întorcând privirea și atenția înlăuntru, deschizându-ne și ascultând înțelepciunea lăuntrică, fiecare în felul său unic găsește răspunsul la întrebarea: încotro, acum?

Niciodată nu este prea târziu să facem altfel, să o luăm prin altă parte, să ne iertăm sau să iertăm, să alegem să vedem diferit.

Fie să avem curajul a ne îmbrățișa întunericul fertil dinlăuntrul nostru și să hrănim încrederea că din aceasta ne putem naște răspunsurile de care avem nevoie acum.

Fie să lăsăm vibrația prezentă în lume în aceste zile să ne reîntoarcă la bunătatea noastră naturală și la generozitatea inimii noastre.

Fie să ne acceptăm, să ne iubim, să ne iertăm – simțind că am făcut atât cât și cum am putut fiecare.

Fie să onorăm calitatea vindecării, prezentă în aceste zile, lăsând-o să ne călăuzească.

Cu recunoștință,

 AmmaRa

ps. Da, toți - femei, bărbați, tineri, bătrâni - avem acces la noi oportunități. Mereu și mereu. Fiecare însă le recunoaște și le trăiește așa cum alege și cum decide.

Pe tine, Femeie care citești aceste rânduri, te invit luni seară, 25 noiembrie, în prag de Lună Nouă, la o seară de Practica Puterii Feminine. Centrul Călătoria Inimii, noul nostru cuib, este deschis pentru a te primi. Cu bucurie și recunoștință, te călăuzesc înlăuntrul tău și, împreună, creăm magia vindecării prin: respirație conștientă, prezență, ascultare, împărtășiri, recunoaștere, onorare, celebrare.