Claudia Constantin Claudia Constantin

Azi ştiu că nimic nu mi SE întâmplă, ci doar EU sunt cea care îşi dărâmă şi îşi reconstruieşte, mereu şi mereu, propria realitate! Iar asta îmi relevă mie şi întregii lumi măreţia Fiinţei care sunt. Este un adevăr care mă poate înfricoşa sau, dimpotrivă, mă poate elibera. Mă pot lăsa cuprinsă de frică sau o pot privi ca pe o oportunitate de a-mi depăşi limitele. Alegerea îmi aparţine în totalitate. 

Şi am ales să trăiesc cât pot de frumos aventura asumării acestui adevăr. Am ales un drum al deschiderii faţă de mine însămi şi faţă de viaţă, pe care îl explorez cu curiozitate. Este un drum pe care merg când la pas, când în galop, învăţând astfel că ritmul meu interior este mereu în schimbare, în curgere, precum viaţa însăşi. Un drum pe care îmi rostesc şi îmi mângâi durerile. Care mă provoacă să îmi depăşesc fricile şi care îmi arata că am, cu adevărat, puterea de a face acest lucru. Un drum pe parcursul căruia descopăr, în feluri mereu noi, bucuria de crea, de a mă arăta şi exprima autentic. Şi mai ales bucuria de a trăi toate acestea nu singură, în izolare, ci într-o comunitate. Împreună.

În Călătoria Inimii simt, zâmbesc, sunt pe drumul meu!

 

 

Reamintirea
Diamantul nașterii

Publicat la 04.02.2019 Comentarii

Claudia Constantin

Deja 4 luni... 4 luni măsurate în bătăi de inimi preapline și lungimi de emoții. Atât de lumești și nelumești totodată.

Ochi care râd și plâng deodată, mâini tranformate în inimă caldă, sâni care acum hrănesc cu lapte, călătorii interioare în cele mai delicate vulnerabilități...frumusețe, poezie, simplitate și viață nouă. Reîntoarcere pe Pășunile Minunăției.

4 luni pline de zeci de pentru prima dată. 4 luni de când mamă e cuvântul care îmi desăvârșește viața.

4 luni de la nașterea copilei dorite și așteptate cu iubire mare. O naștere acasă, așa cum mi-am dorit! Și pentru care m-am pregătit cu atenție, asumat și responsabil. Și cu mare încredere și curaj, căci am trăit de multe ori deja adevărul: Eu sunt creatoarea și sursa propriei mele realități.

O naștere în spațiul curat, frumos și intim al casei noastre. În care am fost însoțită clipă de clipă de iubitul meu, de cei mai dragi oameni din viața mea, de suflete prietene ce au răspuns chemării mele... și de pisica noastră grăsană :-). Cu lumânări aprinse, muzică curgândă, mâini care m-au mângâiat cu iubire, cuvinte susținătoare pline de încredere, care au contat enorm în momentele dificile, când doar credeam că nu (mai) pot. Acele momente în care am înțeles de ce unele femei, deși decise să nască natural, nemedicalizat, cedează și spun da unei anestezii epidurale sau chiar unei cezariene. Căci în momentele de maximă intensitate a nașterii, când vocea gândului sabotor Nu (mai) pot este cea mai puternică, contează enorm dacă cei care te însoțesc te întreabă: Nu vrei mai bine o epidurală/ cezariană?, hrănind astfel acel nu pot SAU dacă te susțin și te împuternicesc, spunându-ți: Totul decurge foarte bine, ai încredere în tine și în corpul tău, POȚI!

Iubire. Compasiune. Conținere. Susținere. Atingeri Vindecătoare. Blândețe

Respect și Onorare a procesului nașterii

O naștere - Călătorie cu provocări și limite, toate depășite prin respirație atentă, practica stării de Prezență și Încredere. Cu alternanța curaj/ frică, pot/ nu pot, efort/odihnă, cu acceptarea realității dincolo de orice așteptare și scenariu – căci da, recunosc că unele momente le-am resimțit mult mai dificile decât mi le imaginasem. Însă cu multe limite fizice și mentale dizolvate și cu redescoperirea fabuloasei mele puteri interioare, puterea mea de Femeie.

O Călătorie la finalul căreia mi-am îndeplinit visul. O naștere naturală, complet nemedicalizată, o primire plină de blândețe, căldură și iubire pentru fetița mea, o conexiune profundă, dincolo de cuvinte cu iubitul meu. Vindecarea unei credințe preluate, aceea a neîncrederii în bărbați, în curajul și forța lor de a fi prezenți, centrați, verticali... și la greu, nu doar la bine.

Am trăit cea mai vie stare de conștiință extinsă, în care am perceput atat de clar, cu toate simțurile deodată, jocul pe care îl joacă dintotdeauna gândirea și simțirea: o gândire haotică naște, de fiecare dată, frică, pe când o gândire disciplinată merge umăr la umăr cu atenția, intuiția și percepția mea și mă conduce către a materializa ceea ce îmi doresc. Către a-mi trăi Visul.

O conexiune vie cu corpul meu, cu puterea și înțelepciunea lui ancestrală de a da naștere. Un execițiu permanent de disciplinare a gândirii și de abandon total înlăuntrul procesului nașterii. Adică am trăit și simțit ceea ce spun medici, moașe, doule, profesioniști care au studiat procesul miraculos al nașterii naturale și care au văzut clar legătura directă dintre emoțiile generate de locul și conditiile în care femeia alege să nască, de gradul de încredere în persoanele care o însoțesc în momentul nașterii, de gândirea haotica și nedisciplinată, de un neocortex activ, de pozițiile corporale din timpul travaliului, pe de o parte și gradul de durere resimțit și posibilele dificultăti  care pot apărea pe parcursul nașterii, pe de altă parte.

Pentru a avea nașterea pe care mi-am dorit-o m-am ajutat de respirația conștientă, disciplina atenției pe ceea ce îmi doresc - și nu pe lucrurile de care mă tem - Practica Stării de Prezență, primirea cu încredere a susținerii oamenilor dragi care m-au însoțit și, în primul și primul rând, de încredere în corpul, intuiția și puterea mea.

ÎNCREDERE. ÎNCREDERE. ÎNCREDERE

Mi-am ținut fetița în brațe din primul minut de viață, eu și ea piele pe piele, inimă la inimă. Mi-a găsit singură sânul în primele minute de viață, alăptarea fiind de atunci lină și plină de firesc. Am privit-o în voie ca pe o minunăție extraterestră și am ținut-o în brațe nu doar o oră, ci muuuulte ore magice. Am lăsat cordonul ombilical netăiat pentru ca tot conținutul placentei, responsabil de crearea unui sistem imunitar puternic, să se transfere în corpul nou-născut, făcându-i totodată mult mai ușoară și tranziția la noul mediu de viață. I-am ascultat răsuflarea, am mângâiat-o, iubit-o și m-am temut pentru ea. Am înțeles tot atunci că da, e parte din mine, dar în același timp, își aparține doar ei înseși.

Mi-am creat acasă nașterea pe care mi-am dorit-o pentru că nici un alt loc nu mi-ar fi putut îndeplini dorințele și asigura toate condițiile atât de importante pentru mine. Și am decis ca în loc să aleg între două, trei sau zece rele oferite de sistemul medical, să îmi exercit dreptul de a naște așa cum simt. Cu asumarea totală a responsabilității. Și este o mare responsabilitate având în vedere că, spre deosebire de multe alte țări europene, este greu spre extrem de greu  să găsești medici și moașe (cu excepția celor independente foarte puține la număr) care să asiste nașteri acasă. Și pentru această stare de fapt există și explicații ce țin de cadrul legal și de codul de practică medicală din România. Iar în aceste condiții, mă întreb, cât de largă și veridică este libertatea mea, ca femeie, de a alege cum și unde vreau să nasc, în situația în care o anumită alegere mă privează de asistența de specialitate, a unei moașe spre exemplu? Și în situația în care, la ora actuală, covârșitoarea majoritate a maternităților, publice și private deopotrivă, au protocoale standard inflexibile la dorințe specifice ale femeilor – cum ar fi permiterea accesului în sala de nașteri a tatălui copilului și/sau a unei doula,  asistența unei moașe licențiate, adoptarea pozițiilor gravitaționale în travaliu/ momentul nașterii, clamparea târzie a cordonului ombilical -, iar femeia însărcinată este tratată ca un pacient, ca o persoană suferind de o boală și nu drept o persoană sănătoasă ce urmează să parcurgă un proces firesc. Am oare, cu adevărat, posibilitatea de a naște cum simt și cum îmi doresc într-un cadru instituționalizat?

Aceasta nu este o pledoarie în favoarea a ceva. Nașterea acasă a fost o opțiune personală care m-a ajutat să trăiesc, la un nivel și mai rafinat, un adevăr imens. Acela că, de fapt, niciun sistem și nimic exterior nu mă poate împiedica să obțin și să trăiesc ceea ce vreau cu adevărat. Asta o poate face doar frica, deghizată în multiplele ei forme: neîncredere, amânare, non-acțiune, neasumare a responsabilității, oscilații, așteptare de soluții din exterior - mai ales de la "profesionisti" -,  în detrimentul ascultării intuiției și a vocii lăuntrice care mă îndrumă mereu. Frica doar se hraneste din sisteme – inclusiv cel medical -, căci sistemele au interesul să o alimenteaze. Frica însă o cresc înlăuntrul meu, e cât se poate de a mea.  Și până când nu am decis ferm să tai furtunul de alimentare, frica mi-a dictat alegerile și va continua să o facă oridecâteori nu voi fi atentă la vocea lăuntrică.

Așadar, aceasta este o împărtășire. Despre o experiență ce putea râmâne pură ficțiune. Dar care acum este... realitate. Realitatea mea.

Deja 4 luni. Și zâmbetul cu care își începe fiecare zi, fără excepție, îmi spune că DA,  ne-am oferit cea mai frumoasă naștere și cea mai potrivită pentru noi două.




Claudia Constantin a mai scris și

Frica sub care ne naștem copiii Publicat la 26.03.2018

Frica sub care ne naștem copiiiEu chiar cred că putem să ne creștem altfel copiii, fără a ne lăsa păcăliți de sisteme medicale și de educație în masă, într-un spațiu proaspăt și curat, dacă alegem să fim atenți și să ne curățăm de frici mai întâi propriul spațiu interior...și decizând să trăim cu mai multă lejeritate, bucurie și minunare perioada sarcinii, femei și bărbați deopotrivă. Atenția la ceea ce gândesc, renunțarea la credințe preluate, vechi, limitative, dar ...

Citește mai mult

Intersecții Publicat la 19.10.2017

IntersecțiiClipa prezentă, momentul ACUM conține în el toată Realitatea, potențial infinit de experiență și trăire.  Realitatea îmi servește pe tavă absolut tot ce pot să experimentez în această viață, căci nimic din ceea ce ește omenește nu îmi este și nu mi-a fost vreaodată străin. Durerea și plăcerea/ bucuria coexistă. Dacă aleg să fac din durere o virtute, radarul meu interior va adulmeca frenetic durerea, o va urmări și o va crea peste tot unde voi păși – ...

Citește mai mult

Judecata de sine Publicat la 16.10.2017

Judecata de sineDialoguri interioare nesfârșite, explicații, justificări, păreri care mai de care despre toți și despre toate, îndoieli, griji, bârfe, dorința de cere socoteală pentru nedreptățile vieții.  Rușine și vinovăție pentru ceva ce ai spus sau nu ai spus, pentru ceva ce ai făcut sau nu ai făcut. Regrete, păreri de rău. Te simți neauzit, neînțeles, neiubit, chiar și de cei mai apropiați ție.  Mic, slab, neputincios.  Judecat de cei din jur la fiecare ...

Citește mai mult

Onorată Instanță Publicat la 11.10.2017

Onorată InstanțăOnorată Instanță, nu a fost corect cum a pus problema. A fost total nedrept față de mine. Nu a înțeles nimic, de fapt nimeni nu mă înțelege. Am fost o proastă că am tăcut. Sigur asta crede și el, că sunt o proastă dacă nu am zis nimic. Trebuia să îi fi zis tot ce aveam de zis…De fapt, mai bine că am tăcut, nu sunt obligată să dau explicații. Și oricum cel mai deștept cedează. Dar așa o să creadă că are dreptate. Și NU are. Eu am dreptate. Trebuie să îl ...

Citește mai mult

Marile succese uitate Publicat la 12.09.2017

Marile succese uitateToamna declanșează un ceva nedefinibil înlăuntrul meu. Ca o muzică pe care o am încriptată în carne, oase și sânge, dar pe care mi-o pot reaminti doar la prima și cea mai fină suflare a începutului de toamnă. Pare că îmi reamintește ceva ce am trăit de milioane de ori și, totodată, conține ceva netrăit încă, ceva nou, un început al cărui gust abia îl pot intui. În fiecare toamnă mă întorc într-un punct zero, pe care ...

Citește mai mult

Școala Maestrului Interior Publicat la 10.07.2017

Școala Maestrului InteriorAm crezut mult timp…Că viața vrea doar să mă pună la încercare, aruncându-mă în cele mai dureroase bătălii.Că în orice clipă pot rămâne singură, astfel că trebuie să învăț să mă descurc singură. Să nu depind de nimeni, să nu cer ajutor.Că greșelile sunt foarte periculoase. De evitat. Adică greșelile pur și simplu nu sunt pentru mine!Că trebuie să devin puternică, înnăbușindu-mi vulnerabilitatea sub zâmbet și înnecându-mi ...

Citește mai mult

Dr. Richard Moss în România Publicat la 01.02.2017

Dr. Richard Moss în RomâniaUnde ești, de fapt, cu gândul, chiar acum când începi să citești aceste rânduri? Te gândești la povești din trecut, la ce ai fi spus, în anumite situații, dar nu ai găsit curajul să rostești? Regreți lucruri pe care le-ai făcut sau pe care nu le-ai făcut? Tânjești după fericiri trecute, ai vrea ca lucrurile să fie cum au fost odată în viața ta, dar nu mai sunt?Sunt doar poveștile tale despre trecut. Revin-o în prezent, adu-ți aminte ...

Citește mai mult

Invitație la Dansul Inimii Publicat la 24.01.2017

Invitație la Dansul Inimii Călătoria Inimii tale, a transformării și întregirii tale, a reconectării tale cu energia vitală și puterea ta de creator al realității pe care o trăiești, poate trece și prin această dimineață în care să-ți dai voie să simți Mișcarea, Ritmul, Starea de Prezență, Bucuria Comuniunii și a Conexiunii.Nu ai nevoie să știi să dansezi, ci ai nevoie doar de corpul tău și de dorința ta de a te mișca, de a ieși din inerție, din zona de confort, din stagnare și băltire. ...

Citește mai mult

ACUM. Eternitatea libertății noastre Publicat la 27.09.2016

ACUM. Eternitatea libertății noastreCe suprafaţă are oare teritoriul libertăţii noastre? Câtă libertate respirăm în propriile noastre vieți? Câtă libertate experimentăm în propria noastră casă, în propriul nostru corp, în propria noastră minte? Am simțit, cu adevărat, vreodată gustul libertății absolute sau ne-am definit libertatea, închizând-o într-un concept?  ...

Citește mai mult

Vara noastră la Luncani Publicat la 14.09.2016

Vara noastră la LuncaniAnul acesta, noi și toți cei care au participat la workshop-urile Călătoriei Inimii, am ales să ne creăm o altfel de vară. O vară în care am plecat să explorăm nu realitatea exterioară, fugind de noi, ci realitatea interioară despre care ne șoptesc neîncetat sufletele noastre. O vară în care am ales ca, în loc să tot alergăm, să învățăm să pășim blând și curios în noi înșine, susținuți fiind de energia vindecătoare a naturii sălbatice ...

Citește mai mult

"Am ales experiența în dimensiunea încarnată pentru a ne redescoperi inefabilul, strălucirea în ciuda întunericului, măreția în ciuda micimii și nelimitarea în ciuda separării. Călătoria Inimii este despre transcenderea dualităților prin experiența lor."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Tag cloud

Cărți relevante

Saltul de conştiinţă Saltul de conştiinţă

Ce te împiedică pe tine, exploratorule al conștiinței, căutătorule al Adevărului, să devii Acela care ești la cele mai elevate niveluri ale Ființei tale? Te poți simți pe Tine, cel adevărat, ...

VINDECĂ VINDECĂ

Cartea de faţă este o strălucită colecţie a înţelegerilor pe care propria experienţă le-a revelat doctorului Servan-Schreiber, reunind perspective şi informaţii de o importanţă vitală pentru bunăstarea ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Workshopuri relevante

Respirația Inimii Respirația Inimii
Respirația Inimii este o aplicație dinamică a lucrului cu starea de Prezență, o meditație în mișcare care conduce foarte rapid la expansiunea conștienței și permite conectarea voluntară cu orice ...