De la Luptă la Creație - LIVE Workshop

De la Luptă la Creație - LIVE Workshop

 

Viața este o luptă. Această afirmație face parte din educația noastră. Am fost învățați să gândim în felul acesta de către părinții noștri, de către mediul în care am crescut, de către cultura în care trăim și de către lumea în mijlocul căreia respirăm. Pare un adevăr irefutabil.

Această concluzie asupra realității, viața este o luptă, se naște din rana străveche a umanității numită separare, identificarea totală cu forma. Neputința de a percepe mai mult din realitate decât expresia ei cea mai densă, face ca singurătatea și frica, proiectarea în exterior a atenției, încercarea de a controla realitatea să fie modul nostru de a trăi, de milenii. Odată cu prima respirație a unui om născut în materie, se naște lupta.

Am dezvoltat mijloace extraordinare pentru a duce această luptă necontenită cu o realitate pe care o privim drept străină, periculoasă, haotică. Cel mai puternic mijloc este gândirea liniară, logică, rațională, de tip cauză-efect, menită să investigheze, să prevină, să controleze, să prevadă, atât cât se poate, primejdia. Realitatea nu poate fi însă controlată, decât pe segmente foarte înguste, și asta a amplificat frica față de realitate, de celălalt, de imprevizibil.

Un alt mijloc fundamental pe care l-am dezvoltat este arta închiderii pentru a ne proteja de durere. Am închis tot mai mult porțile percepției, am construit ziduri între noi și realitate, cazemate și creneluri, săbiile din mâinile noastre au devenit tot mai ascuțite, scuturile tot mai groase. Dar durerea a continuat să existe, născându-se din singurătate, neîncredere, suspiciune, din nevoia de a fi atenți pretutindeni pentru a preîntâmpina pericolul. Am dezvoltat identități personale închise, goale pe dinăuntru, căci închiderea nu este doar față de exterior, ci și față de propria noastră lume interioară. Coaja oului de cristal pe care l-am creat, o suprafață de separare alcătuită din gândire, emoție arzătoare și energie vitală înghețată în formă a ajuns să fie identitatea noastră permanentă. Eu.

Pentru eu sau ego, experiența vieții este luptă.

În interior, lupta cu îndoiala, cu nesiguranța, cu inadecvarea, cu judecata de sine și cu arsura emoțiilor corozive care se nasc din separare. În exterior, lupta devine modul de raportare la tot ceea ce există, o pulsiune între apărare și atac, între retragere și împingere. Această luptă a devenit nuanța în toate aspectele vieții, în acțiuni, în modul în care facem lucruri și, mai ales în modul în care relaționăm. Toate relațiile noastre, inclusiv aceea de... iubire, în vremurile inconștienței noastre, este o luptă între feminin și masculin, întemeiată în percepția că celălalt este diferit, este străin, de neînțeles, necunoscut și potențial periculos pentru că este imprevizibil.

Toate relațiile întemeiate în roluri, în tranzacție, în credința că suntem separați, au aspectul luptei. În centrul acestui mod de a trăi și a ne percepe pe noi înșine, pe celălalt și existența, stă psihologia victimei, întemeiată în marea rană a separării. Singuri în fața realității imense, separați de aceasta, nu putem fi decât victime ale realității.

Perspectiva victimei este aceea care-l vede pe dumnezeu în cer, neînțeles, judecător, obtuz și absent. Victima este aceea care vede în celălalt, fie el femeie sau bărbat, fie o sursă de ceva ce-i lipsește, fie o sursă de disconfort, durere sau pericol. Atenția victimei este întotdeauna în exterior. Acolo caută lucrurile despre care crede că i-ar aduce fericirea, dar și sursa durerii sale. Experiența sa este, vasăzică, lupta pentru a obține ceva, sau lupta de a se apăra de ceva.

Am fost scăldați în această paradigmă nu numai de către părinții noștri, ci de lumea în care trăim. În plus, purtăm codificată în memoria noastră profundă, întreaga istorie a umanității care se consideră pe sine o creatură părăsită într-un mediu ostil de creatorul său, nedreptățită, condamnată să supraviețuiască așa cum poate. Lupta face parte din noi în același fel ca sentimentul separării din care se naște.

Am parcurs un drum lung, personal și colectiv. Umbra separării și a luptei fac parte încă din noi, dar conștiența noastră s-a extins. Am ajuns în acest moment al umanității în care înțelegem că realitatea este o oglindă și că, într-un fel pentru moment misterios, pare să reflecte fenomenele noastre interioare. Cu încetul, întrebările noastre străvechi asupra realității încep să capete răspunsuri noi. Începem să ne dăm seama de felul în care gândirea, vechiul nostru instrument ajuns la perfecțiune liniară, creează emoții distructive și, mai ales că relația noastră cu noi înșine, cu ceilalți și cu existența, depinde exclusiv de atitudinea noastră față de aceste dimensiuni.

Logica ajunge la capătul său care sfârșește în paradox, odată cu descoperirile științei: natura ultimă a realității reflectă cu perfecțiune conștiența noastră. Câmpul cuantic nu are logică liniară, sau mai bine spus, logica sa este multidimensională. Este sfârșitul abordării liniare a realității, desființarea separării, împrăștierea umbrei, a singurătății, a fricii existențiale. Și a luptei ca mod de a exista și a relaționa.

În locul luptei, umanitatea descoperă dansul cu realitatea.

Singura diferență între luptă și dans, este transparența. Suprafața de separare, interfața între eu/ego și orice dimensiune a realității interioare sau exterioare devine mai transparentă, mai permeabilă. Pulsația universală care mișcă existența și care se manifestă în toate aspectele sale, avea în psihologia victimei, aspectul apărării și atacului. Lupta este o pulsație între apărare și atac. Ea este înlocuită încet, dar sigur, de o nouă conștiență care permite o formă cu mult mai rafinată a Pulsației în dimensiunea umană.

În forma sa deschisă, transparentă, apărarea devine mai degrabă o invitare a realității în lumea interioară, pentru a fi simțită, percepută și integrată în ființa lăuntrică. Apoi, pe expirație, care înainte avea aspectul tăios al atacului, pulsația capătă mai degrabă aspectul creației. Acest nou grad de conștiență care-și face loc încet în conștiința umanității, transformă felul în care relaționăm cu toate aspectele realității, interioare și exterioare.

El transformă separarea în unificare, frica în compasiune, rana străveche și dureroasă a însingurării o transformă în comuniune, eu se transformă în noi, opacitatea se transformă în transparență, granițele devin mai difuze. După o lungă perioadă în care umanitatea a trăit sub imperiul umbrei, în care închiderea părea singura soluție iar lupta singura realitate, descoperim o cale mai rafinată de a fi, care aduce cu ea o nouă etapă în eterna transformare a ființei.

Lupta cu viața devine mai degrabă o coregrafie, în care apărarea și rezistența lasă locul unei învăluiri a realității în propria ființă, duritatea și opoziția se transformă magic în osmoză. Adevăratul curaj nu este acela de a rezista până la moarte, ci de primi în interior dimensiuni ale realității de care ne-am temut, a recunoaște ca parte din noi dimensiuni pe care le-am crezut străine și a le dizolva, a le remodela. Atacul devine exprimare de sine, autenticitate, acțiune născută din vis și din încredere în sine. Vechile reacții ale luptei, devin gesturi conștiente, alese și clare. Forța brută devine putere elegantă de a crea, iar scopurile meschine lui ego lasă locul acțiunilor care servesc nu identitatea personală, ci dimensiunile colective.

Lupta pentru ceea ce ego credea că îi lipsește se transformă în dansul cu o existență în care totul este disponibil.

Această etapă a început deja și este în plină desfășurare. A rămâne în vechea paradigmă a victimei ferecate între ziduri de apărare este acum o eroare plătită cu durere ce devine insuportabilă. Transformarea are aspectul crizei, dar privită larg, o lume se sfârșește și o alta se naște. Renunțăm cu greu la vechile perspective pentru că ne temem. Frica, expresia emoțională a separării este aceea care ne împiedică.

În ecuația luptei, față de frică au existat două moduri de a o aborda: reprimarea în interior, adică îngroparea ei în adâncurile conștiinței (și a corpului fizic), sau proiecția în exterior, sub forma furiei și a bătăliei. Nici unul nu mai funcționează. Nu mai putem lupta cu frica. Putem în schimb dansa cu ea, pentru a o transcende, a o topi, a o integra în natura profundă a ființei, a o transforma în energie liberă, creatoare.

Frica este energie modulată. Am crezut că e nevoie să ne luptăm cu frica, la fel ca și întreaga realitate, pentru că am fost în paradigma separării, a victimei. Descoperim acum dansul cu toate dimensiunile existenței, interioare și exterioare corpului fizic, inclusiv cu frica. Dansul cu frica permite demodularea și transformarea ei, odată cu o nouă concluzie: noi am fost dintotdeauna creatorii.

Acesta este momentul eliberării la care am visat dintotdeauna. O eliberare din identificarea cu forma, cu materia, cu densitatea. O eliberare din paradigma separării și descoperirea că densitatea nu numai că face parte din noi înșine, dar este plină de daruri. Întreaga noastră călătorie, care este călătoria umanității eterne în materie, este una în care învățăm să creăm realitate. În capătul celălalt al spectrului luptei, este Creația.

Victima descoperă că este una cu existența pe care a crezut-o străină, una cu propria lume interioară, cu ceilalți și cu tot ce există, și asta o transformă miraculos mai întâi în dansator cu realitatea, și în cele din urmă în Creator ar realității.

 

Pentru bărbați, acest parcurs de la luptă la a dansa cu realitatea este un salt uriaș de conștiență care conduce la o transformare completă a vieții, pe toate nivelurile. Lupta este o abordare masculină. Este aceea care a creat lumea noastră exact așa cum este. Toate sistemele acestei lumi și toate relațiile dintre noi poartă amprenta luptei, născută din separare și frică de realitate. Economia și politica, sistemele sociale și educația, științele și religia, relațiile dintre noi și organizațiile pe care le-am creat, toate sunt expresii ale luptei noastre interioare manifestate în exterior.

Acum lupta se transformă în dans, care este expresia feminină a luptei. Întreaga noastră realitate urmează acest curs, viețile noastre personale, relațiile și structurile lumii în care trăim. A fi conștienți de această transformare și a o primi în viețile noastre, este a înota cu marele fluviu al existenței, și nu împotriva lui.

Aceasta este tema unei etape uriașe în evoluția noastră transcendentă și tema explorării interioare numite Luppia Mundi în perioada care urmează. Scopul său declarat este transformarea luptei în dans, la nivel mental, emoțional și energetic, la nivelul atitudinii și al relațiilor, al corpului fizic și al proiectelor noastre și, în cele din urmă, la nivelul Creației de realitate.

Capacitatea de a crea realitate în mod conștient apare atunci când abordarea masculină și feminină sunt în echilibru, când inspirația și expirația, cele două secvențe ale Pulsației, devin o ecuație alternantă.

 

 

 


Seară de experiență
Cu: Agnis
09.Apr.2020, ora 18.30 - 21.30

Contribuție: 100 Lei

 

Mai multe detalii

ignatiu https://www.calatoriainimii.ro/ro/Scoala-Maestrului-Interior/Directii/400-Luppia-Mundi 1215


Înscriere

Pentru a putea participa la acest eveniment trebuie să te autentifici în contul tău.

Am uitat parola!

Dacă nu ai cont pe acest site îți poți crea unul aici

"Practica Prezenței este baza oricărei experiențe de expansiune a Conștienței și punctul de plecare al oricărei experiențe spirituale. Revelația nu este a pleca, ci a rămâne, în deschidere și percepție a tuturor dimensiunilor Realității."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Mărturii

Articole relevante

Tehnologia, între ”soul-sucking” și Conexiune Tehnologia, între ”soul-sucking” și Conexiune

Unii se tem de tehnologie. Pe bună dreptate. Ne îndepărtează de corp, de dimensiunea încarnată a existenței, transformă relațiile inter-umane în relații virtuale. Copii care fac abuz de ...

 Sindromul copilulului docil Sindromul copilulului docil

Deseori aud în lucrul în cabinet, pe stradă, în sistemele de învățământ, în interacțiunile cu diverși părinți remarce de genul: “e un copil cuminte, nu îmi ...

Luna Plină: Cine aș fi fără acest gând? Luna Plină: Cine aș fi fără acest gând?

O hartă continuă să se reconfigureze. Lumea interioară se rescrie amestecând direcții: în sus și în jos, față, spate, stânga și dreapta.  Conexiunile se realiniază în ...

Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței Teatrul Interior și parcursul redobândirii Conștienței

”Mă caut pe mine însumi”, asta spun aceia care au depășit faza primară a căutării divinității în exterior. ”Mă caut pe mine însumi”. Este expresia evidentă a dualității, ...

Blândul șut motivațional Blândul șut motivațional

Un leac cu puteri tămăduitoare precum un balsam vindecător, ne oferă această Luna Nouă cu eclipsă solară. Dacă ești dispus să renunți la trecut și să pășești în ceva nou, această eclipsă ...

Relația Conștientă Relația Conștientă

Cele mai mari provocări ale transformării interioare se manifestă în relații. Durerea apare tocmai acolo unde iubim, acolo unde ne pasă. Relațiile ne obligă să ne auto-definim în raport cu celălalt, ...

Vrem să ne desprindem? Vrem să ne desprindem?

Vrem noi oare să ne desprindem de noi, de vise, de emoţii, de responsabilităţi, de orgolii şi dorinţe, de locuri şi de oameni? Putem zbura, să privim de undeva de sus, ca să avem o viziune de ansamblu? ...

Singuri în Paradis Singuri în Paradis

Nu o să uit niciodată gustul, mirosul otrăvitor al bolii. Puteam simți suferința tuturor femeilor care, vreodată, se îmbolnăviseră de cancer de uter, de ovare, de sân, și puteam vedea cu claritate ...

Vindecarea, inimaginabilă precum Viața Vindecarea, inimaginabilă precum Viața

Uneori, vindecarea nu înseamnă ca durerea a dispărut, ci doar ca totul s-a transformat într-o experiență conștientă în loc de a rămâne o problemă și de a hrăni și amplifica suferința. ...

Feminitudine. O călăuză pe drumul transformării tale Feminitudine. O călăuză pe drumul transformării tale

În vremuri îndepărtate femeile îşi trăiau viaţa în totală acceptare şi conexiune cu dimensiunea lor feminină. Se îngrijeau de trupul lor ca de un adevărat templu, ştiau să-l ...

Cărțile

Călătoria Eroinei Călătoria Eroinei

Călătoria Inimii este un spațiu de experiență, de transformare a percepției și a modului în care trăim. În acest punct, Călătoria Inimii se intersectează cu cartea autoarei Maureen Murdock– ...

Minte Nemuritoare Minte Nemuritoare

Oare conștiința noastră – mintea, sufletul sau spiritul – ia sfârșit odată cu moartea corpului? Sau continuă să existe undeva, poate pe alte tărâmuri sau în alte dimensiuni ...

Iubirea la timpul prezent Iubirea la timpul prezent

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă ...

Iubiri perfecte, relaţii imperfecte Iubiri perfecte, relaţii imperfecte

Totul în viaţa noastră este relaţie, iar calitatea relaţiilor pe care le avem dă în cele din urmă culoarea întregii noastre vieţi. Măsura în care relaţiile noastre sunt pline de ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...