De la Luptă la Creație - LIVE Workshop

De la Luptă la Creație - LIVE Workshop

 

Viața este o luptă. Această afirmație face parte din educația noastră. Am fost învățați să gândim în felul acesta de către părinții noștri, de către mediul în care am crescut, de către cultura în care trăim și de către lumea în mijlocul căreia respirăm. Pare un adevăr irefutabil.

Această concluzie asupra realității, viața este o luptă, se naște din rana străveche a umanității numită separare, identificarea totală cu forma. Neputința de a percepe mai mult din realitate decât expresia ei cea mai densă, face ca singurătatea și frica, proiectarea în exterior a atenției, încercarea de a controla realitatea să fie modul nostru de a trăi, de milenii. Odată cu prima respirație a unui om născut în materie, se naște lupta.

Am dezvoltat mijloace extraordinare pentru a duce această luptă necontenită cu o realitate pe care o privim drept străină, periculoasă, haotică. Cel mai puternic mijloc este gândirea liniară, logică, rațională, de tip cauză-efect, menită să investigheze, să prevină, să controleze, să prevadă, atât cât se poate, primejdia. Realitatea nu poate fi însă controlată, decât pe segmente foarte înguste, și asta a amplificat frica față de realitate, de celălalt, de imprevizibil.

Un alt mijloc fundamental pe care l-am dezvoltat este arta închiderii pentru a ne proteja de durere. Am închis tot mai mult porțile percepției, am construit ziduri între noi și realitate, cazemate și creneluri, săbiile din mâinile noastre au devenit tot mai ascuțite, scuturile tot mai groase. Dar durerea a continuat să existe, născându-se din singurătate, neîncredere, suspiciune, din nevoia de a fi atenți pretutindeni pentru a preîntâmpina pericolul. Am dezvoltat identități personale închise, goale pe dinăuntru, căci închiderea nu este doar față de exterior, ci și față de propria noastră lume interioară. Coaja oului de cristal pe care l-am creat, o suprafață de separare alcătuită din gândire, emoție arzătoare și energie vitală înghețată în formă a ajuns să fie identitatea noastră permanentă. Eu.

Pentru eu sau ego, experiența vieții este luptă.

În interior, lupta cu îndoiala, cu nesiguranța, cu inadecvarea, cu judecata de sine și cu arsura emoțiilor corozive care se nasc din separare. În exterior, lupta devine modul de raportare la tot ceea ce există, o pulsiune între apărare și atac, între retragere și împingere. Această luptă a devenit nuanța în toate aspectele vieții, în acțiuni, în modul în care facem lucruri și, mai ales în modul în care relaționăm. Toate relațiile noastre, inclusiv aceea de... iubire, în vremurile inconștienței noastre, este o luptă între feminin și masculin, întemeiată în percepția că celălalt este diferit, este străin, de neînțeles, necunoscut și potențial periculos pentru că este imprevizibil.

Toate relațiile întemeiate în roluri, în tranzacție, în credința că suntem separați, au aspectul luptei. În centrul acestui mod de a trăi și a ne percepe pe noi înșine, pe celălalt și existența, stă psihologia victimei, întemeiată în marea rană a separării. Singuri în fața realității imense, separați de aceasta, nu putem fi decât victime ale realității.

Perspectiva victimei este aceea care-l vede pe dumnezeu în cer, neînțeles, judecător, obtuz și absent. Victima este aceea care vede în celălalt, fie el femeie sau bărbat, fie o sursă de ceva ce-i lipsește, fie o sursă de disconfort, durere sau pericol. Atenția victimei este întotdeauna în exterior. Acolo caută lucrurile despre care crede că i-ar aduce fericirea, dar și sursa durerii sale. Experiența sa este, vasăzică, lupta pentru a obține ceva, sau lupta de a se apăra de ceva.

Am fost scăldați în această paradigmă nu numai de către părinții noștri, ci de lumea în care trăim. În plus, purtăm codificată în memoria noastră profundă, întreaga istorie a umanității care se consideră pe sine o creatură părăsită într-un mediu ostil de creatorul său, nedreptățită, condamnată să supraviețuiască așa cum poate. Lupta face parte din noi în același fel ca sentimentul separării din care se naște.

Am parcurs un drum lung, personal și colectiv. Umbra separării și a luptei fac parte încă din noi, dar conștiența noastră s-a extins. Am ajuns în acest moment al umanității în care înțelegem că realitatea este o oglindă și că, într-un fel pentru moment misterios, pare să reflecte fenomenele noastre interioare. Cu încetul, întrebările noastre străvechi asupra realității încep să capete răspunsuri noi. Începem să ne dăm seama de felul în care gândirea, vechiul nostru instrument ajuns la perfecțiune liniară, creează emoții distructive și, mai ales că relația noastră cu noi înșine, cu ceilalți și cu existența, depinde exclusiv de atitudinea noastră față de aceste dimensiuni.

Logica ajunge la capătul său care sfârșește în paradox, odată cu descoperirile științei: natura ultimă a realității reflectă cu perfecțiune conștiența noastră. Câmpul cuantic nu are logică liniară, sau mai bine spus, logica sa este multidimensională. Este sfârșitul abordării liniare a realității, desființarea separării, împrăștierea umbrei, a singurătății, a fricii existențiale. Și a luptei ca mod de a exista și a relaționa.

În locul luptei, umanitatea descoperă dansul cu realitatea.

Singura diferență între luptă și dans, este transparența. Suprafața de separare, interfața între eu/ego și orice dimensiune a realității interioare sau exterioare devine mai transparentă, mai permeabilă. Pulsația universală care mișcă existența și care se manifestă în toate aspectele sale, avea în psihologia victimei, aspectul apărării și atacului. Lupta este o pulsație între apărare și atac. Ea este înlocuită încet, dar sigur, de o nouă conștiență care permite o formă cu mult mai rafinată a Pulsației în dimensiunea umană.

În forma sa deschisă, transparentă, apărarea devine mai degrabă o invitare a realității în lumea interioară, pentru a fi simțită, percepută și integrată în ființa lăuntrică. Apoi, pe expirație, care înainte avea aspectul tăios al atacului, pulsația capătă mai degrabă aspectul creației. Acest nou grad de conștiență care-și face loc încet în conștiința umanității, transformă felul în care relaționăm cu toate aspectele realității, interioare și exterioare.

El transformă separarea în unificare, frica în compasiune, rana străveche și dureroasă a însingurării o transformă în comuniune, eu se transformă în noi, opacitatea se transformă în transparență, granițele devin mai difuze. După o lungă perioadă în care umanitatea a trăit sub imperiul umbrei, în care închiderea părea singura soluție iar lupta singura realitate, descoperim o cale mai rafinată de a fi, care aduce cu ea o nouă etapă în eterna transformare a ființei.

Lupta cu viața devine mai degrabă o coregrafie, în care apărarea și rezistența lasă locul unei învăluiri a realității în propria ființă, duritatea și opoziția se transformă magic în osmoză. Adevăratul curaj nu este acela de a rezista până la moarte, ci de primi în interior dimensiuni ale realității de care ne-am temut, a recunoaște ca parte din noi dimensiuni pe care le-am crezut străine și a le dizolva, a le remodela. Atacul devine exprimare de sine, autenticitate, acțiune născută din vis și din încredere în sine. Vechile reacții ale luptei, devin gesturi conștiente, alese și clare. Forța brută devine putere elegantă de a crea, iar scopurile meschine lui ego lasă locul acțiunilor care servesc nu identitatea personală, ci dimensiunile colective.

Lupta pentru ceea ce ego credea că îi lipsește se transformă în dansul cu o existență în care totul este disponibil.

Această etapă a început deja și este în plină desfășurare. A rămâne în vechea paradigmă a victimei ferecate între ziduri de apărare este acum o eroare plătită cu durere ce devine insuportabilă. Transformarea are aspectul crizei, dar privită larg, o lume se sfârșește și o alta se naște. Renunțăm cu greu la vechile perspective pentru că ne temem. Frica, expresia emoțională a separării este aceea care ne împiedică.

În ecuația luptei, față de frică au existat două moduri de a o aborda: reprimarea în interior, adică îngroparea ei în adâncurile conștiinței (și a corpului fizic), sau proiecția în exterior, sub forma furiei și a bătăliei. Nici unul nu mai funcționează. Nu mai putem lupta cu frica. Putem în schimb dansa cu ea, pentru a o transcende, a o topi, a o integra în natura profundă a ființei, a o transforma în energie liberă, creatoare.

Frica este energie modulată. Am crezut că e nevoie să ne luptăm cu frica, la fel ca și întreaga realitate, pentru că am fost în paradigma separării, a victimei. Descoperim acum dansul cu toate dimensiunile existenței, interioare și exterioare corpului fizic, inclusiv cu frica. Dansul cu frica permite demodularea și transformarea ei, odată cu o nouă concluzie: noi am fost dintotdeauna creatorii.

Acesta este momentul eliberării la care am visat dintotdeauna. O eliberare din identificarea cu forma, cu materia, cu densitatea. O eliberare din paradigma separării și descoperirea că densitatea nu numai că face parte din noi înșine, dar este plină de daruri. Întreaga noastră călătorie, care este călătoria umanității eterne în materie, este una în care învățăm să creăm realitate. În capătul celălalt al spectrului luptei, este Creația.

Victima descoperă că este una cu existența pe care a crezut-o străină, una cu propria lume interioară, cu ceilalți și cu tot ce există, și asta o transformă miraculos mai întâi în dansator cu realitatea, și în cele din urmă în Creator ar realității.

 

Pentru bărbați, acest parcurs de la luptă la a dansa cu realitatea este un salt uriaș de conștiență care conduce la o transformare completă a vieții, pe toate nivelurile. Lupta este o abordare masculină. Este aceea care a creat lumea noastră exact așa cum este. Toate sistemele acestei lumi și toate relațiile dintre noi poartă amprenta luptei, născută din separare și frică de realitate. Economia și politica, sistemele sociale și educația, științele și religia, relațiile dintre noi și organizațiile pe care le-am creat, toate sunt expresii ale luptei noastre interioare manifestate în exterior.

Acum lupta se transformă în dans, care este expresia feminină a luptei. Întreaga noastră realitate urmează acest curs, viețile noastre personale, relațiile și structurile lumii în care trăim. A fi conștienți de această transformare și a o primi în viețile noastre, este a înota cu marele fluviu al existenței, și nu împotriva lui.

Aceasta este tema unei etape uriașe în evoluția noastră transcendentă și tema explorării interioare numite Luppia Mundi în perioada care urmează. Scopul său declarat este transformarea luptei în dans, la nivel mental, emoțional și energetic, la nivelul atitudinii și al relațiilor, al corpului fizic și al proiectelor noastre și, în cele din urmă, la nivelul Creației de realitate.

Capacitatea de a crea realitate în mod conștient apare atunci când abordarea masculină și feminină sunt în echilibru, când inspirația și expirația, cele două secvențe ale Pulsației, devin o ecuație alternantă.

 

 

 


Seară de experiență
Cu: Agnis
09.Apr.2020, ora 18.30 - 21.30

Contribuție: 100 Lei

 

Mai multe detalii



Înscriere

La acest eveniment nu mai sunt locuri disponibile

"Ne temem că renunțând la puținul care credem că suntem, devenim nimic. În Realitate, devenim totul. Cel care se teme de disoluție este ego. Cel care renaște este Maestrul Interior."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Mărturii

Articole relevante

13 august - Agnis & AmmaRa - Rămas bun și nou Început 13 august - Agnis & AmmaRa - Rămas bun și nou Început

Faci parte din marele Cerc al Călătoriei Inimii. Ai călătorit împreună cu noi în spațiile adânci ale Conștiinței, ai cumpărat o Carte a Maestrului Interior sau poate doar ai răsfoit arhivele ...

Ascultă-ți inima, Femeie! Ascultă-ți inima, Femeie!

Cele mai multe porți și mai importante din viața mea le-am deschis doar așa - ascultându-mi inima. Indiferent cât de ilogic, irațional, nebunesc părea pe moment. Am spus DA și am ascultat-o. Inima. ...

Scrisoare către tine, Femeie! Scrisoare către tine, Femeie!

Cu toate cele ce au fost anul trecut, și bune și mai puțin bune – căci toate vin să ne învețe ceva, creația care mi-a adus cele mai multe lacrimi, și de vindecare dar și de bucurie, a fost Călătoria ...

HEFT către Comunitatea Călătoria Inimii în finalul anului 2016 HEFT către Comunitatea Călătoria Inimii în finalul anului 2016

Fie că este conștient de acest lucru sau nu, orice om se află într-o Călătorie a Inimii sau a Conștienței. La începutul acestei Călătorii, lumea pare străină și ne credem separați de ea. ...

Energia Creatoare Energia Creatoare

Pierduți în stresul cotidian al junglei urbane, de cele mai multe ori, pare foarte greu să ne deschidem percepția dincolo de corpul fizic, dincolo de lucrurile tangibile și vizibile. Misterul vieții însă ...

Ascultă-ți inima Ascultă-ți inima

Când o femeie spune DA inimii ei, când ascultă chemarea Sufletului, ea creează MIRACOLE. Cu adevărat, când ne ascultăm inimile, creăm Miracole care ne schimbă întreaga viață. Inimile ...

Emoții. Emoții. Emoții Emoții. Emoții. Emoții

Pare că tot ceea ce trăiesc cu mine însămi în aceste zile are o încărcătură emoțională foarte puternică. În jurul meu, la fel. Mulți din cei foarte dragi mie și cei cu care interacționez, ...

Ardere în Indonezia. Eco-Apoclipsa Ardere în Indonezia. Eco-Apoclipsa

Realitatea reflectă fenomenele lăuntrice. Planeta pare cuprinsă de o tensiune arzătoare. Focare de conflict militar configurează cea mai gravă criză de la războiul rece încoace, sute de mii de emigranți ...

Instrucțiuni de folosire Instrucțiuni de folosire

„ ... O tânără mamă împinge un cărucior cu o mână, de cealaltă agățându-se un copilaș micuț, în timp ce ea încearcă să ajungă la borcanele cu miere de pe raftul ...

Prima mea Respirație Holotropică Prima mea Respirație Holotropică

A fost în aprilie 2013... Mă întind pe saltea cu un amalgam de emoții și gânduri îngrămădite haotic în interiorul meu: curiozitate, teamă, curaj, frică, încredere, îndoială, ...

Cărțile

Fluturele Negru Fluturele Negru

Prin această carte, doctorul Richard Moss ne lansează, pentru fiecare dintre noi, o invitație către SCHIMBARE, consacrându-ne viața Vitalității Radicale prin Întregirea Ființei care suntem.Transformarea ...

Şcoala Zeilor Şcoala Zeilor

Această carte este o hartă şi un plan de evadare. Scopul său este de a vă arăta parcursul urmat de un om oarecare pentru a evada din povestea hipnotică a lumii, din interpretarea jalnică a existenţei, pentru ...

Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori Ne putem lua rămas-bun de mai multe ori

Ultima carte a lui David Servan-Schreiber. După 19 ani în care a reprezentat speranţa tuturor acelora care se confruntă cu cancerul, autorul celebrelor „Vindecă” şi „Anticancer”, ...

CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII CIUPERCILE SACRE ALE VIZIUNII

Istoria spirituală a Umanităţii este una cu cea a plantelor sacre care au fost folosite ritualic în toate timpurile, pe toate continentele. În ultimul secol, psihologia transpersonală a explorat ...

Anam Cara Anam Cara

Frazele acestei cărți nu aparțin lui John O’Donohue, el este doar un aspect, scribul încarnat al acestei curgeri, ci Sufletului său, cel conștient de conexiunea profundă cu tot ceea ce există, ...