Dana Cristian Lar

În Școala Maestrului Interior,  am deschis larg bagajul; am adus în lumina conștienței ani și vieți de reguli și constrângeri, de emoții îngropate în uitare, de energii blocate în necurgere, de dorințe și vise neîmplinite. Parcurs în care am privit cu totală Sinceritate și Încredere harta, pentru a o putea cartografia din nou, în acord cu nivelul de conștiență al momentului prezent. Pe măsură ce exploram harta cu Atenție, descopeream zone întregi ascunse în ceața uitării; pătrund în ceață și descopăr uneori hăuri de frici care-mi îngustează viața, alteori munți de gânduri care mă întorc din drumul meu și mă aliniază celorlalți, alteori lacuri făurite de lacrimile neplânse ale Inimii. La fel ca oriunde și oricând, Viața făurește punți peste hăuri, scări peste munți și bărci pentru ape, pentru a putea răzbate spre Soare, în locuri unde credeam că n-are a mai răsări vreodată. Peste tot, dar tot mai Clar răsună Vocea Inimii: „Alege!, Poți Alege Altfel Acum!, Ce Alegi?, Tu Alegi!, Cheia e la Tine!”. Este uneori o voce blândă și fermă, caldă și conținătoare, feminină căreia AmmaRa îi dă glas; alteori este o voce clară și puternică, încurajatoare, masculină întrupată de Agnis.
Ceea ce Aleg acum este bază pentru Ce Vreau să clădesc; orice cărămidă de alegere veche (fie că este un gând, un gest, un cuvânt, o faptă sau un pas) tinde să potrivească cărămizi de același fel, vechi; orice cărămidă de alegere nouă cere, de-a dreptul imperativ, cărămizi de același fel, noi. Cu cine Aleg, Acum să plec la drum? Care este Acel Împreună în care sufletul meu își regăsește părți dornice de uniune și întregire?
Aleg Conștient Comunitatea Călătoria Inimii, o Comunitate de Inimi deschise către a deschide drumuri, pentru ele însele și pentru cei curajoși în a păși cu lumina conștienței pe treptele Vieții.

Manuela Simona

Responsabilitate Autenticitate Claritate Putere Creatoare Anvergură

Acest Parcurs înseamnă pentru mine vindecare și reconectare cu esența ființei care sunt. Vindecare în multiple forme, a psihicului, a rănilor trecutului, emoțională, a relațiilor, prin desfășarea din straturile uitării, inconștienței, absenței și pasivității în care m-am ascuns. Asumarea responsabilității de a-mi trăi viața deplin, cu autenticitate și la nivelul de anvergură redescoperit în procesul cunoașterii de sine. Redobândirea echilibrului și armonia interioară prin claritatea asupra identificărilor ce mă țineau captivă în suferință, nemulțumire și judecată de sine. Recunoașterea și acceptarea în integrum a realității de viață trăită exact așa cum este, având acum conștiența că sunt creatorul acesteia.
M-am deschis auzind îndemnul: Toate acestea sunt posibile și accesibile oricui, acest potential există în fiecare om. Creația, evoluția, conștiența și instrumentele realizării sunt la îndemâna tuturor oamenilor, nefiind apanajul doar al unora.
Pentru mine, acesta e un adevăr în mijlocul unei lumi structurate pe categorii, criterii și credințe tabu neinvestigate, care ne-a împărțit și despărțit tenace în buni/răi, bogați/săraci, deștepți/mediocrii/proști, frumoși/urâți, albi/negrii/galbeni/roșii.
Când am ales a parcurge programul de dezvoltare integrală Școala Maestrului Interior mă simțeam prizonieră în propria viață. Trăisem bucurii, împliniri pe diferite planuri ale vieții, drame personale puternice, însă durerea sufletească ce o simțeam nu mai putea fi compensată prin activitățile, plăcerile, diplomele și tot ce constituia contextul meu de viață.
Deschizându-mi Inima, m-am deschis simțirii Întregului. Doar așa am putut porni în Călătoria descoperirii interioare și a mă cunoaște cu adevărat. Având perspectiva Întregului, la nivelul la care îl pot percepe până acum, aventura umană dobândește un sens profund.
Parcurgând nivel cu nivel, împreună, în Școala Maestrului Interior, mi-am rafinat vasul. O conștientizare esențială s-a deschis pentru mine, odată cu acest parcurs: recunoașterea și onorarea sacralității propriei feminități. Acum co-creez în miezul Călătoriei Inimii, într- un mediu creativ, deschis, susținător, cald, autentic  în care limbajul și valorile sunt comune și anvergura creației foarte largă.

(Roxana, ȘMI5)

Ce mi-a adus acest parcurs – Școala Maestrului Interior?

Păi cred că în primul rând un antrenament în a fi prezentă, în a fi atentă la ce se întamplă în jurul meu și în interiorul meu. Am devenit atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu, adică mi-am mutat atenția de la o stare de visare interioară la o atenție activă a ceea ce se întamplă și în jurul meu. La începutul acestui parcurs spuneam că simt ca din multitudinea de fire care mă conectează cu realitatea eu percep doar câteva. Prin atenție și prezență, aceste conexiuni s-au inmulțit. Nu mai e atât de neînteles de ce anumite lucruri ‘se’ întamplă în viața mea. Atenția e cu adevărat magică. Pot corela anumite tipare mentale și emoționale cu atitudini și acțiuni și cu inputuri din realitatea imediată. Și cred că cel mai important, încrederea că le pot schimba. A fost un antrenament în a folosi mai degrabă realitatea ca oglindă a acelor gânduri/ credințe / comportamente de care nu sunt conștientă, decât ca ceva rupt/ separat de mine față de care nu am nicio putere. Încredere in viață!

(Dana, ȘMI5)

Școala Maestrului Interior  a reprezentat o „naştere conştientă” a mea, un proces de auto-cunoaştere şi vindecare, de descoperire conştientă şi intenţionată a fiinţei în toată verticalitatea, perfecţiunea şi măreţia ei. Este un proces în care m-am explorat pe mine cu instrumente ca Atenţia, Prezenţa, Conştienţa, Respiraţia, m-am cunoscut şi recunoscut prin oameni dragi din Cerc, mi-am trăit frica, închiderea, separarea, tristeţea, umbrele şi proiecţiile la dimensiuni uneori copleşitoare, greu de imaginat sau anticipat chiar şi pentru mintea mea, ca mai apoi să pot trăi din plin Bucuria, Adevărul, Recunoştinţa, Iubirea, Conexiunea, Viziunea, Frumuseţea, Libertatea. De fapt am învăţat că eu sunt creatoarea stărilor interioare, independent de contextul exterior. Eu aleg ce simt în interior şi ce creez în exterior.

Mi-am cunoscut aspecte neştiute, am identificat roluri şi tipare de gândire şi de acţiune cu ajutorul cărora m-am protejat şi am crezut că obţin de la ceilalţi ceea ce la un moment dat am simţit că îmi lipseşte. Mi-am lărgit percepţia şi mi-am schimbat perspectiva asupra realităţii, nu mai privesc fragmentat, dintre pereţii labirintului ci văd în ansamblu.

Simt realitatea cu toată fiinţa mea şi nu mă mai sperie acest lucru, ci sunt dornică să curg, să primesc şi să ofer ceva din interiorul meu, să simt şi să trăiesc dincolo de dimensiunea liniară.

Am făcut schimbări în viaţa mea, am închis uşi pentru a face loc altora să se deschidă. Am lăsat compromisul, confortul şi falsa siguranţă şi dincolo de frică şi de incertitudine, am găsit curajul de a renunţa la aşteptări şi de a pleca din casa în care locuiam, de a ieşi din rolul ce mă bloca şi mă distrugea din interior.