Năframa albă și lacrimile care spală

Amânasem destul această experiență. Și amânasem să înfrunt teama de (ne)cunoscutul în care puteam intra odată cu ea.

Respirația Holotropică sau Respirația de Foc, recunoscută drept instrumentul cel mai abrupt de explorare interioară utilizat în cadrul Călătoriei Inimii, mi se părea ceva inaccesibil mie, chiar periculos de încercat.

Cum altfel? „Eu sunt fumător de ani de zile, cum adică să mă apuc să respir accelerat? N-am să pot s-o fac. Am dureri în piept, arsuri, mă înec atunci când respir prea repede dacă sunt nevoită să fac un efort fizic suplimentar. Amețesc. Și cine știe ce altceva aș mai putea păți. Aș putea chiar să mor sufocată. Nu, clar, asta nu e pentru mine!” îmi spuneam. Sunt ok cu celelalte metode de respirație, cu discuțiile în cerc, cu călătoriile, cu Shaking-ul, dansul, privitul în ochi, explorarea naturii. Dar asta nu. Cu tot „fumul” meu interior, nu!

Recunosc, mi-era teamă. Mi-era teamă că aș putea muri. Iar teama mea s-a adeverit, însă cu totul altfel de cum îmi imaginasem eu. Am murit spre a renaște. (pentru a câta oară, de-a lungul magicei Călătorii a Inimii mele...?)

Și nu oriunde am murit. În urbea dragă sufletului meu: Sibiul. Acolo s-a desfășurat prima (re)întâlnire cu Bogdan și Claudia din 2017. Nu, dragii mei, n-am „pățit” nimic după prima ședință de Respirația Holotropică. Doar am murit puțin; ș-am înviat.

Am ajuns la Sibiu cărând cu mine toate îngrijorările, anxietatea, frica și cuvintele nespuse adunate în ultimele luni. Erau prinse în maxilarul meu și se manifestau deja în plan fizic printr-un debut de parodontită, inflamație și durere la nivelul danturii. Și fața-mi se aplatizase și observasem în oglindă cum zâmbetul era un fel de linie silită, iar buzele-mi deveniseră din ce în ce mai subțiri, sub cearcănele adunate în nopțile de nesomn din ultima vreme.

M-am așezat ușor, cu toate cele, și m-am lăsat în ritmul muzicii și al propriei respirații. Mi-am simțit buzele și membrele amorțind, înțepături stranii în corp, însă, contrar așteptărilor (sau temerilor mai degrabă), n-am simțit arsură în piept, nici nu m-am înecat în tusea-mi.

M-am adunat ghem, precum un copil în pântecele mamei. Simțeam căldura ei învăluindu-mă, conținându-mă, iar durerea a-nceput să curgă lin, tranformată în lacrimi – acei stropi magici ce ne curăță sufletele. Simțeam prezențele din jurul meu, grija însoțitoarei mele, Elena, și atingerea de înger a Claudiei. Am ajuns la clipele dintâi, apoi și mai departe. Cumva, devenisem lin o năframă albă ce se unduia în adierea amintirilor. Pluteam deasupra unui hău întunecat, de stânci. Am aflat că sufletele aleg uneori să revină în aceeași familie, la aceiași părinți.

Apoi eram în întuneric, un punct luminos, iar ea, un chip blând în lumină. Întunericul dinăuntru și lumina de afară, sub ochii-mi unul lângă cealaltă. Fațete ale aceleiași lumi. Iarna albă din suflet e lumină, precum întunericu-i căldură. Iar vorbele… vorbele-s puține spre a surprinde totul și a împărtăși. Trecerea, curgerea, unduirea… Eu, îngerul negru și ea, un înger de lumină. Mamă, sunt în tine, precum în mine ești. În alb și negru, în simțire. Și știu că ești bine. Și sunt bine. M-așez, bogată, cu mâinile pe piept. Și cerul e în mine. Mi-e cald și bine. Cu mine.

Fost-a vis, ori nălucire?... Fost-a simțire ce nu se poate pune în cuvinte. Iar mandala pentru mine-i Yin și Yang.

Mulțumesc, Claudia. Și mulțumesc, Bogdan.

(Sibiu, ianuarie 2017)

 

Aurora Monica

"Totul se petrece în Inima Mea. Acesta este cântecul Creatorului conștient de Realitate."

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Mărturii

Articole relevante

200 200

E seara Călătoriei cu Mirabai Ceiba. Oamenii se adună din dimensiunea liniară a existenței lor, din viețile lor, din rolurile pe care le joacă, un spectacol al măștilor,  al rigidităților, al zâmbetului ...

Unul dintre cele mai mari păcate este viața netrăită Unul dintre cele mai mari păcate este viața netrăită

Unul dintre cele mai mari păcate este viața netrăită... suntem învățați multe lucruri despre natura negativității și natura păcatului, dar nu ni se spune niciodată despre cel mai mare păcat, acela ...

John Welwood: Relația intimă, ca un creuzet spiritual John Welwood: Relația intimă, ca un creuzet spiritual

John Welwood : Este o mare bucurie pentru mine sa dedic acest eseu voua, prieteni ai Calatoriei Inimii si cititori ai Cartilor Maestrului Interior, acum, la lansarea Proiectului Vindecarea prin Iubire, ...

Zile obișnuite, zile deosebite. Curajul de a nu distinge Zile obișnuite, zile deosebite. Curajul de a nu distinge

Definiții: # Om obișnuit - Om cu care te-ai ”obișnuit”, te-ai familiarizat, pe care îl ”cunoști” și nu crezi că poate ”scoate” ceva nou, care să îți suscite ...

Custozi de suflete Custozi de suflete

Ori de câte ori pășesc în acel loc așezat sus în munții Orăștie, pe dealurile de la Luncani, în spațiul Călătoriei Inimii, înconjurat de fascinantele pădurile de mesteceni, ...

Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri Responsabilitate și Încredere pentru noi și pentru copiii noștri

Cât de Responsabili suntem noi ca indivizi, ca societate? Prea puțin și prea puțini suntem cei care-și asumă cu adevărat responsabilitatea pentru tot ceea ce este în viața noastră; mai ales în ...

Meandrele schimbării Meandrele schimbării

Cele mai provocatoare momente ale anului, pentru mine, au fost când mi-am dat seama că nu pot accepta, cu ușurință, „relele” lumii, agresivitatea și violența și mizeria, existente în ...

Conexiune Autentică versus conexiune virtuală Conexiune Autentică versus conexiune virtuală

„- Și eu am o nepoțică, la fel ca tine, care se joacă ceva jocuri cu fantome, iar seara i se face frică. Eu tot i le șterg, ea și le pune din nou.”, prind eu o frântură de conversație ...

Calea Maestrului Interior Calea Maestrului Interior

Calea Maestrului Interior Suntem aici, pe această planetă superbă și densă, pentru a ne experimenta pe noi înșine, pentru a experimenta puterea creatoare a Spiritului nostru, pentru a învăța ...

13 august - Agnis & AmmaRa - Rămas bun și nou Început 13 august - Agnis & AmmaRa - Rămas bun și nou Început

Faci parte din marele Cerc al Călătoriei Inimii. Ai călătorit împreună cu noi în spațiile adânci ale Conștiinței, ai cumpărat o Carte a Maestrului Interior sau poate doar ai răsfoit arhivele ...

Cărțile

Iubirea la timpul prezent Iubirea la timpul prezent

O carte fundamentală pentru toţi aceia care sunt pe calea iubirii conştiente şi în acelaşi timp a explorării de sine. Este o carte despre Conştienţă în relaţie. A fi conştient înseamnă ...

Grație și Forță Grație și Forță

Grație și forță este una dintre cele mai tulburătoare cărți pe care le-am citit vreodată, povestea adevărată a unei iubiri care transcende viața și moartea, lumina și întunericul, binele și răul, ...

Iubește ceea ce este Iubește ceea ce este

De-a lungul crizei de transformare Byron Katie a căzut adânc în întunericul depresiei, străbătând calea amară a disperării, pentru ca Revelația să survină brusc, într-o dimineață ...

Trupul meu, Pământul meu Trupul meu, Pământul meu

Mii de ani de spiritualitate descarnată, de căutare a Spiritului în afara Corpului au făcut umanitatea să ignore complet uriaşul potenţial terapeutic şi ontologic al corporalităţii. Ca şi cum ...

Călătoria Inimii Călătoria Inimii

Un Maestru a spus: “Adevărul vă va face liberi”. Şi un altul: “Adevărul vine înaintea Iubirii”. Această carte este despre Adevăr, Libertate şi Iubire. Un triunghi magic şi ...