Năframa albă și lacrimile care spală

Amânasem destul această experiență. Și amânasem să înfrunt teama de (ne)cunoscutul în care puteam intra odată cu ea.

Respirația Holotropică sau Respirația de Foc, recunoscută drept instrumentul cel mai abrupt de explorare interioară utilizat în cadrul Călătoriei Inimii, mi se părea ceva inaccesibil mie, chiar periculos de încercat.

Cum altfel? „Eu sunt fumător de ani de zile, cum adică să mă apuc să respir accelerat? N-am să pot s-o fac. Am dureri în piept, arsuri, mă înec atunci când respir prea repede dacă sunt nevoită să fac un efort fizic suplimentar. Amețesc. Și cine știe ce altceva aș mai putea păți. Aș putea chiar să mor sufocată. Nu, clar, asta nu e pentru mine!” îmi spuneam. Sunt ok cu celelalte metode de respirație, cu discuțiile în cerc, cu călătoriile, cu Shaking-ul, dansul, privitul în ochi, explorarea naturii. Dar asta nu. Cu tot „fumul” meu interior, nu!

Recunosc, mi-era teamă. Mi-era teamă că aș putea muri. Iar teama mea s-a adeverit, însă cu totul altfel de cum îmi imaginasem eu. Am murit spre a renaște. (pentru a câta oară, de-a lungul magicei Călătorii a Inimii mele...?)

Și nu oriunde am murit. În urbea dragă sufletului meu: Sibiul. Acolo s-a desfășurat prima (re)întâlnire cu Bogdan și Claudia din 2017. Nu, dragii mei, n-am „pățit” nimic după prima ședință de Respirația Holotropică. Doar am murit puțin; ș-am înviat.

Am ajuns la Sibiu cărând cu mine toate îngrijorările, anxietatea, frica și cuvintele nespuse adunate în ultimele luni. Erau prinse în maxilarul meu și se manifestau deja în plan fizic printr-un debut de parodontită, inflamație și durere la nivelul danturii. Și fața-mi se aplatizase și observasem în oglindă cum zâmbetul era un fel de linie silită, iar buzele-mi deveniseră din ce în ce mai subțiri, sub cearcănele adunate în nopțile de nesomn din ultima vreme.

M-am așezat ușor, cu toate cele, și m-am lăsat în ritmul muzicii și al propriei respirații. Mi-am simțit buzele și membrele amorțind, înțepături stranii în corp, însă, contrar așteptărilor (sau temerilor mai degrabă), n-am simțit arsură în piept, nici nu m-am înecat în tusea-mi.

M-am adunat ghem, precum un copil în pântecele mamei. Simțeam căldura ei învăluindu-mă, conținându-mă, iar durerea a-nceput să curgă lin, tranformată în lacrimi – acei stropi magici ce ne curăță sufletele. Simțeam prezențele din jurul meu, grija însoțitoarei mele, Elena, și atingerea de înger a Claudiei. Am ajuns la clipele dintâi, apoi și mai departe. Cumva, devenisem lin o năframă albă ce se unduia în adierea amintirilor. Pluteam deasupra unui hău întunecat, de stânci. Am aflat că sufletele aleg uneori să revină în aceeași familie, la aceiași părinți.

Apoi eram în întuneric, un punct luminos, iar ea, un chip blând în lumină. Întunericul dinăuntru și lumina de afară, sub ochii-mi unul lângă cealaltă. Fațete ale aceleiași lumi. Iarna albă din suflet e lumină, precum întunericu-i căldură. Iar vorbele… vorbele-s puține spre a surprinde totul și a împărtăși. Trecerea, curgerea, unduirea… Eu, îngerul negru și ea, un înger de lumină. Mamă, sunt în tine, precum în mine ești. În alb și negru, în simțire. Și știu că ești bine. Și sunt bine. M-așez, bogată, cu mâinile pe piept. Și cerul e în mine. Mi-e cald și bine. Cu mine.

Fost-a vis, ori nălucire?... Fost-a simțire ce nu se poate pune în cuvinte. Iar mandala pentru mine-i Yin și Yang.

Mulțumesc, Claudia. Și mulțumesc, Bogdan.

(Sibiu, ianuarie 2017)

 

Aurora Monica

"Umanitatea este o experiență. Divinitatea este o experiență. Călătoria Inimii este experiența trecerii de la identitatea Umanității la cea Divină, prin Conștiență. Și invers"

HEFT

Programe și meditații online

Noutățile Călătoria Inimii
direct pe mail

Articole, workshopuri,
cărți și evenimente

Arhiva Newsletter

Mărturii

Articole relevante

Demisia Demisia

Uneori, obosiți de vârtejurile dintre luni dimineața și vineri seara, ajungem să scriem AMR x zile până la vacanța ce ia forma unei excursii la mare sau la munte, mai pe-aproape sau mai peste ocean, ...

Maestrul Interior și sfârșitul suferinței Maestrul Interior și sfârșitul suferinței

Un tabu numit suferință. Ruptura interioară și crearea lui dumnezeu de către om. Universul nu are nevoie de dumnezeu, pentru că ESTE dumnezeu. Filtrele prin care creăm experiența realității. Durerea este ...

Mintea rațională și mintea vastă Mintea rațională și mintea vastă

Suntem ființe complexe, multidimensionale, de o frumusețe indescriptibilă. Avem la dispoziție toate mijloacele pentru a trăi Măreția și a ne exprima pe deplin potențialul nostru fabulos de Creatori liberi ...

Splendoare. Ea pictează ceea ce aude Splendoare. Ea pictează ceea ce aude

Una dintre cele mai tulburătoare trăiri în explorările de Conștiință ale Călătoriei Inimii este felul în care percepem realitatea. Conștiența noastră se modifică, iar a percepe este a fi ...

Încă mai ai timp să te alături... Încă mai ai timp să te alături...

Încă mai ai timp să te alături și să-ți ocupi locul tău în Cercul Sacru pe care-l creăm, din nou împreună, pe Colina Lunii în ShamaniA Retreat - Psihologie. Spiritualitate. Magie. Numai ...

Miezul labirintului este liniștit, emanând lumină creatoare Miezul labirintului este liniștit, emanând lumină creatoare

Un revigorant bust de energie și de inițiativă avem, de fiecare dată, la Lună Nouă. Și, cu siguranță, nu este deloc întâmplător că aleg chiar această Lună Nouă pentru a relansa Călătoria ...

Încotro ne îndreptăm, Femeie? Încotro ne îndreptăm, Femeie?

A avea grijă de tine însăți și a păstra atenția pe o practică spirituală pare a fi un mare lux când în jurul nostru sunt atâtea probleme și când pare că întreaga lume ...

Câte nume poate avea Bucuria? Câte nume poate avea Bucuria?

Cărţile scrise de Katie Byron sunt printre cele mai dragi inimii mele. Întâlnirea cu cărţile sale m-a facut să-mi conştientizez propria rătăcire în gândirea compulsivă şi de aici ...

Scrisoare către tine, Femeie! Scrisoare către tine, Femeie!

Cu toate cele ce au fost anul trecut, și bune și mai puțin bune – căci toate vin să ne învețe ceva, creația care mi-a adus cele mai multe lacrimi, și de vindecare dar și de bucurie, a fost Călătoria ...

Frica de separare Frica de separare

Mă trezesc din tărâmul empiric al visului. Simt încă vie imaginea fetiței, a unei fetițe mari care, în joacă parcă sare în spatele meu, apoi se impregnează și se dispersează în ...

Cărțile

Spirala vieții Spirala vieții

Psihologia şi psihoterapia secolului XXI nu mai pot ignora ideea reîncarnării şi a vieţilor anterioare, care şi-a făcut loc în ultimii 50 de ani în modelul extins pe care îl avem ...

Cântările Vieţii Cântările Vieţii

Krishna Das povesteşte precum cântă. Cu graţie, cu subţirime. Istoriile adevărate ale vieţii sale dansează precum spuma valurilor în bătaia vântului, desenând fascinaţia anilor ...

Cele o mie de nume ale bucuriei Cele o mie de nume ale bucuriei

O carte de o superbă şi adâncă profunzime, de o înţelepciune iluminată, care nu are nimic teoretic. Este o înţelepciune intrinsecă, nestudiată, care irumpe din poveştile simple de viaţă. ...

Shaman – Spiritul plantelor Shaman – Spiritul plantelor

Shaman – Spiritul plantelor este o carte fabuloasă, în care autorii explorează tehnicile şamanilor din Amazonia, Haiti şi Europa. Vindecările, clarviziunea, ceea ce şamanii numesc „recuperarea ...

Mandala Ființei Mandala Ființei

Doctorul Richard Moss este un om care a trăit Revelaţia. Este un om care a experimentat starea de conştiinţă supremă a fiinţei omeneşti în care aceasta trăieşte deplin. Este acea stare de conştiinţă ...